— De-aia nu-mi place mie blocul, a spus soferul. Aici nici nu poti muri linistit. Cum iti coboara sicriul?
Se urca in camion si fluiera a paguba.
— Ducem mai intii ce-i mai greu…
Au dat dulapul jos si, icnind, se indreptara spre usa blocului. Apoi au inceput sa urce, cucerind treapta cu treapta, soferul – indemnind si injurind, el – tacut, simtindu-si inima in timple. Facura o pauza.
— Dar nu prea-ti place sa vorbesti, comenta soferul.
— Asa-i felul meu. Mai mult ascult. Dumneata ai vazut lumea, ai ce povesti… Spuneai ceva de concentrare.
— Ehei, mai baiete, tu esti tinar, n-ai trait… Apuca dulapul!… Da’ ce-am vazut eu!… Numai la Canalul Dunare-Marea Neagra… Hai, inca un pic, acum!… Ai ramine cu gura cascata. Pe atunci… Usurel, sa nu-l scapi!… Conduceam un buldozer…
Au mai urcat doua etaje. Se oprira din nou.
— Nu era zi lasata de la Dumnezeu sa nu moara vreun om. Iti fugea pamintul de sub picioare. Se tot rupeau malurile de pamint si cadeau de-a valma peste oameni… Si-i trimiteau ca pe ciini acasa, ziceau ca nu s-a respectat protectia muncii… Ia dulapul!
— Stiu si eu cite ceva… Aah! tine un pic, am apucat prost… S-au scris carti despre asta… Hoop! Hoop!… Acolo-i duceau pe cei invatati… Vezi la perete!… Mureau… Acu’, hai!… Pe capete. Nu erau obisnuiti cu munca…
Alta pauza.
— Cind m-a luat pe mine-n concentrare, lucram pe-un tractor. M-au prins c-am furat motorina si, ca sa nu fac puscarie, m-au trimis la Canal. M-am obisnuit repede cu buldozerul, imi placea, atita doar ca-mi era dor de femeie si de casa… Hai ca ne prinde noaptea!… Iti dai seama?… L-ai prins bine?… Era frumos sa muncesti pe fundul canalului si sa gindesti ca pe deasupra capului tau… Mai asa, ca-l zgirii!… Au sa pluteasca vapoare… Intr-o zi, la prinz, m-am urcat in buldozer, sa maninc mai la umbra… Inca putin si-ajungem!… Si numai ce-i vad pe toti fugind care-ncotro, ca furnicile… Mai incet, ca-l scap!… Auzeam un huruit, da’ am crezut ca-s niste masini… Hopaaa!
Hopaaa!… Si numa’ ce-nteleg ca urlau vreo doi la mine: “Malu’, baaa, malu’!”. Ies sa vad ce naiba, cind colo, m-a luat valul de pamint cu tot cu buldozer si m-a dat de-a dura de citeva ori… Hai c-am ajuns!…
Rasuflara usurati si asezara dulapul in fata usii. In timp ce el isi scotocea cheile prin buzunare, soferul continua:
— Am lesinat de frica, dar n-aveam nici pe dracu’… Cind m-am trezit, eram cu capul in jos, intre manete, si aud pe unul de sus, de pe buldozer: “Ba, s-a dus si asta-n ma-sa, saracu’!”…