Nu-si mai gasesc locuri in grile show-urile muncite, actorii reali trec in plan secund, pentru ca audienta se rezolva mult mai simplu: platesti cu bani putini niste sarmani (din toate punctele de vedere) si ii pui sa se comporte ca la ei in curte sau ca in curtea bodegii. Nimic mai simplu, nimic mai eficace. Grobianismul face rating.
Sa ne intoarcem acum la Traian Basescu. Sigur, comparatia cu cele scrise in paragraful precedent ar fi o exagerare. Dar, cind vorbim despre autenticitate, mai bine zis despre prezumtia de autenticitate, o asemanare punctuala este posibila. Pentru ca Traian Basescu din asta traieste in ochii publicului larg: este un actor amator care isi face insa rolul mult mai bine decit actorii profesionisti. Dintr-un motiv simplu: el nu trebuie sa invete acest rol. Trebuie doar sa se lase liber, sa dea drumul cuvintelor. Sigur, multi vor vedea aici o contradictie: pai, de vreme ce nu vine cu replici invatate, nu inseamna cumva ca e cu adevarat autentic? Nu, din pacate nu inseamna. Deoarece Traian Basescu e foarte constient ca autenticitatea lui e o marfa care ii aduce profit.
Ce-am aflat, in fapt, nou din iesirea publica a presedintelui? Dupa ce tragem o linie, vedem ca mai nimic. O fi surprinzator sa auzim astazi cum tara a fost dusa de ripa de un guvern PNL iresponsabil, care l-a mintit pe presedinte? Nu, deloc. Ca a fost vorba de un guvern iresponsabil ni s-a spus de nenumarate ori. Ca a fost vorba de diverse minciuni, la fel. Si-atunci? Nu conteaza, la Basescu nu conteaza ce, ci cum isi construieste afirmatiile. Prin urmare, chiar repetind la infinit aceleasi cuvinte, el reuseste sa ne surprinda de fiecare data. Nu stiu de ce: o spune pe alt ton, cu alt suflu, in alt ritm, cu alte cute pe frunte, cu alt rictus? E posibil.
Si totusi, acest interviu al presedintelui a avut, in autenticitatea lui jucata, magnetica, un moment de pierdere a contactului direct cu publicul telespectator. Un “paragraf” ce poate fi numit “momentul Elena”. Elena Basescu, fireste. Nu e primul. De fiecare data cind fata presedintelui intervine in discutie, tatal isi pierde farmecul, magnetismul. Mai rau, nu reuseste sa-si conserve autenticitatea. Apare alt rictus, apar alte cute, apare alt ton al vocii. Cind se declanseaza “momentul Elena”, Traian Basescu devine, in mod surprinzator, politician. Si, ca orice politician, se stapineste sa spuna ce are cu adevarat pe suflet, isi cauta cuvinte dincolo de scrisnetul dintilor, parca vedem si niste stropi de transpiratie pe fruntea prezidentiala.
Acum, in acest interviu, a simtit nevoia sa vorbeasca despre inteligenta candidatei la Parlamentul European Elena Basescu, una pusa in mod nedrept in acolade de presa, din cauza unei mici erori precum pluralul cuvintului “succes”. Nu, candidata la Parlamentul European nu este asa. Manipularea presei a facut-o sa para asa. Altfel, domnisoara in discutie este foarte… altfel. Nu sint ironic. S-ar putea ca presedintele sa aiba dreptate. Nu cred nici eu in ignoranta Elenei Basescu, cred ca e, intr-un fel, o victima a presei. Singurul moment cind n-am cum sa ramin in siajul cuvintelor tatalui e cel in care o vede victima inocenta a presei. Dimpotriva, Elena si-a asumat statutul, tatal ei si l-a asumat de asemenea, prin urmare nu putem vorbi despre inocenta.
Dar alta era, de fapt, observatia de la care pornisem. In ciuda a numeroase greseli facute de-a lungul vremii, Traian Basescu a fost intangibil la nivelul perceptiei populare, intrucit a mizat pe repararea lor prin jocul autenticitatii. Elena Basescu, devenita candidat independent cu jumatate de norma la PD-L din pricina Alinei Mungiu-Pippidi, se dovedeste insa, din pacate pentru presedinte, singura piedica in calea constructiei impecabile a acestei autenticitati. Elena Basescu, in mod straniu, il obliga pe Traian Basescu sa devina politician in vorbe si gesturi, ceea ce nu-i pica deloc bine. Si vine o campanie electorala. Asa ca ma intreb, tot mai uimit, ce se ascunde in spatele acestei ambitii familiale, incit tatal este dispus sa-si asume punerea in pericol a propriei cariere politice de dragul ascensiunii fiicei?