Articolele sint grupate tematic, incepind cu Estetica-Filosofie, Istoriografie, Interpretare, Muzica religioasa, respectiv Muzica populara, si Analize muzicale. Acestui ultim segment ii apartine mai bine de jumatate din revista, nucleul central al analizelor constituindu-l, ca si in primul numar, opera compozitorului Eduard (Ede) Tereny. Ecaterina Banciu de la Academia de muzica “Gheorghe Dima” se ocupa de Concertul pentru vioara si orchestra de coarde si percutie Tribut lui Mozart, compus cu ocazia celebrarii celor 250 de ani de la nasterea compozitorului. Un concert, spune autoarea, pe care “Mozart l-ar fi compus daca ar fi trait in spatiul si timpul nostru”.
Redactorul-sef al revistei, Gabriela Coca, isi continua exegeza operei lui Tereny scriind pe tema Mono-operei La Divina Commedia, continut si forme ale partii I, Inferno, si semnalind relatia cu cele 25 de picturi ale compozitorului, intitulate Dantesca. In sfirsit, de ideile teologice si estetice ale lui Tereny se ocupa Anamaria Madalina Hotoran, de la Universitatea Emanuel din Oradea, luind ca tema “Viziunea apocalipsului in lucrarea Die Gottestrompeten”.
Alte analize au ca subiect primul cvartet al lui Ligeti (Bianca Tiplea Temes), “Paradigmele corelatiei text-muzica in opera lui Purcell”, Dido and Aeneas (Adel Fekete) si Trubadurul lui Verdi (Julia Kopeczi Kirkosa).
Sectia de istoriografie muzicala contine doua reluari ale unor articole deja aparute, semnate de Nicolae Gheorghita si Mirela Mercean Tarc, un studiu despre muzica de orga din Franta secolului al XIX-lea (Noemi Bognar), aparent parte a unei lucrari de licenta sau doctorat, si “o scurta istorie a notiunilor de «consonanta» si «disonanta»“, de Lucia Cristina Maniut, de la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. Ar mai fi de adaugat, la sectia de muzica religioasa, studiul Evei Peter despre cintecele funerare reformate, iar la cea de etnologie muzicala, pe cel al lui Zoltan Gergely despre colindele traditionale din nordul Cimpiei Transilvaniei.
Este, cert, va spuneam, un efort laudabil de a intocmi o asemenea revista, cu speranta ca dincolo de implinirea normei de publicatii a cadrelor universitare, studiile isi vor gasi un public in generatia de studenti actuala si un ecou in lumea stiintifica din strainatate. As fi desigur curios despre, si poate ca si-ar avea locul in revista, semnalarea publicatiilor cu tematica asemanatoare primite la schimb, mai ales din tarile Europei centrale si rasaritene. Tentatia de a privi doar spre Occident nu a disparut inca, in dauna unor cercetari in sfere de interes comun in estul Europei. Muzica nu face exceptie. In general, ar fi utile, spre informarea studentilor si stimularea lor, atit o lista de carti noi in domeniu, cit si o sectiune de recenzii si semnalari de periodice si carti de muzicologie. Intr-o epoca in care cultura se margineste adesea la Internet si muzica descarcata de pe diverse site-uri, a tine in mina o carte sau o revista de specialitate tinde sa devina un gest pretios, ce trebuie, mai este nevoie de spus?, incurajat si instilat generatiilor viitoare.