Doamna avea multe de pus la cale, asa ca – pornind de la denumirea taioasa, cu valoare de sentinta – am aberat imaginindu-mi cam cum ar fi sunat tariful unui calau: “Ras capul: x galbeni, dintre care n banuti manopera, y banuti ascutirea palosului/toporului, z banuti TVA”. Neaparat si citiva banuti pentru spor de stres… Apoi cred c-am si atipit putin pe scaun si-am visat ce mi s-ar putea intimpla daca as alege un “Ras capul”… Eu, imbracat in zdrente, dupa ultima noapte de nesomn, sint scos din celula si tirit, prin multimea care huiduie, catre esafod. Un soldat politicos imi indica o buturuga si citeste sentinta:
– Ras capul!
Pun capul pe buturuga, dar soldatul ma bate amical pe umar:
– Nu te formaliza! Poti sa te ridici. Calaul intirzie putin, ca are nu’s‘ce sa-i spuna nevasta-sa. De! Familie mare, copii cu probleme – unu’ a fugit in Apus, altu’ a luat darul betiei…
Un urlet din multime:
– Da’ haideti, ba, moldovenilor! Niciodata nu incepeti la timp! In juma’ de ora am o spinzuratoare tocmai in celalalt capat al cetatii!
Soldatul isi cere scuze in numele oficialitatilor si cauta sa iasa din impas:
– Zi ceva multimii! N-ai si tu un mesaj, ceva memorabil pentru oamenii astia care s-au straduit sa vina pina aici sa te vada?!
Ma ridic in picioare, intind bratul drept si strig din rasputeri:
– Sint ras pentru popor!… Intre timp, m-a trezit din visare scirtiitul scaunului de alaturi. Acesta a fost ocupat de un domn caruia eu unul nu-i puteam gasi nici o categorie de incadrare in oferta de tunsori a frizeriei: era proaspat ras si parea complet chel. Asta pentru ca eu l-am privit in oglinda din fata. La spate, ce e drept, avea citeva fire de par in dezordine, de care s-a ocupat iute o alta doamna frizerita. Abia dupa ce s-a tuns chelul, a aparut si cea destinata mie.
I-am cerut sa ma reteze doar un pic.