Deocamdata, in arestul pe sistem 24 de ore cu 29 de zile au ajuns patronul echipei FC Arges, Cornel Penescu, fostul sef al Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin, fostul arbitru Marcel Lica (observator), precum si arbitrii in activitate Sorin Corpodean (la centru) si Marcel Savaniu (la tusa). Selectie riguroasa si cu puternic impact, vizind mai toate palierele reprezentative ale coruptiei din fotbal. Patronul, acuzat de dare de mita, ceilalti, fireste, de luare de mita.
De ajuns pentru presa sportiva si nu numai sa vada in aceste actiuni un „cutremur“ de nivelul celui din Italia, din 2005-2006, sau, cu adresa si mai directa, din Polonia, inceput in 2005 si care continua pina astazi. Trimiterea la Polonia este cu atit mai la indemina cu cit acolo scandalul a pornit de la diversi arbitri mituiti, ca la noi. Diferenta specifica e ca in tara lesilor s-a ajuns la aproximativ 200 de anchete, retineri si arestari. Se va ajunge si la noi, vor spune unii. Permiteti-mi sa fiu insa mai sceptic. Din pacate, anul 2009 nu e suficient de lung pentru atitea evenimente. Si, mai mult, la noi un asemenea scandal n-ar folosi nimanui. Nu, citeva arestari acolo, despre care sa se vorbeasca saptamini intregi, apoi, la nevoie, daca discutiile asupra cazurilor prind a lincezi, alte citeva arestari spectaculoase. Poate ne alegem si cu niste condamnari superficiale, daca avem noroc. Daca nu, nu.
Pina la urma, e si firesc sa fie asa. La ce bun sa ne facem de ris, ca polonezii, vreme de patru-cinci ani? Nu ne spune domnul Mircea Sandu, presedintele FRF, ca acest scandal dauneaza imaginii fotbalului autohton, ba chiar si imaginii Romaniei? Nu vine si domnul Ionut Lupescu, director in cadrul FRF, intru sustinerea aceleiasi idei? Nu ne asigura domnul Dumitru Dragomir, sef al LPF, ca avem un campionat „al dreacu’ de curat“? Ba da. Pai? Cine ar mai avea nevoie, in 2010, de continuarea arestarilor, de alte dosare, de stricarea imaginii Romaniei si a unui fotbal atit de curat? Nimeni, fireste.
Si-atunci, nu ne ramine decit sa ne aprovizionam cu popcorn sau chiar cu seminte, fie ele de dovleac sau floarea-soarelui, si sa urmarim spectacolul oferit de minunatul an 2009. Sa uitam de criza, de catastrofele guvernului, de orice altceva, sa ne bucuram. E un show pentru care s-au angajat doua sezoane la televiziuni, cel de primavara-vara si cel de toamna-iarna. Vom vedea jocuri in viteza, acuze peste acuze si dezvinovatiri peste dezvinovatiri, se va lasa cu multe miini prinse-n catuse, cu o sumedenie de zvonuri, poate chiar cu faulturi ale unora dintre cei prinsi asupra altora, mai putin prinsi.
Apoi, vor veni alegerile. Vom merge acolo cu bucurie, stiind ca regimul ne protejeaza, vom pune stampila conform constiintelor noastre multumite. Ne vom intoarce la casele noastre si, daca avem noroc, citeva saptamini vom mai vedea o serie de episoade ale show-ului anticoruptie declansat in Romania. Apoi, cutremurul, ca orice cutremur, va trece. Citiva „gugustiuci“ vor ramine prin puscarii, dar soarta lor nu ne va mai interesa, pentru ca nici televiziunile nu vor mai fi interesate. Si, dupa sezonul de iarna, jucatorii vor reveni in arene, iar noi vom putea urmari un spectacol curat. Mircea Sandu, Ionut Lupescu, Mitica Dragomir sau, daca avem noroc, altii in locurile lor ne vor spune ca lupta DNA n-a fost in zadar, ca in sfirsit avem un fotbal luminos, ca putem sa nu mai suspectam pe nimeni, ca putem sa zimbim. Si vom zimbi. Iar de dupa o perdea de la Cotroceni, un alt zimbet larg va insoti zimbetele noastre largi.