Ce s-ar intimpla, oare, daca toti cetatenii „conformisti”, tati de familie sau burlaci, burghezii cumsecade, comerciantii, judecatorii si profesorii ar deveni, peste noapte, niste campioni ai libertatii nelimitate?
Nonconformistul nostru s-ar trezi dimineata intr-un haos asurzitor. Uita de zgomotele dulci, filtrate de jaluzele, ale pietei care se deschide in zori! Nu te mai gindi la clinchetul sticlelor de lapte asezate in fata usii ori la fosnetul ziarelor strecurate in cutia postala… Imagineaza-ti exact ceea ce ti se-ntimpla. Vecinul de sus te-a inundat, fiindca a facut o baie de nonconformism, iar progenitura lui chinuie un ciine care schelalaie ingrozitor. Mobilele din casa ti se desfac, intrucit s-a luat o pauza de respiratie exact in momentul asamblarii lor. Nu mai ai lumina electrica: sectorul e in greva. Iei in mina, inutil, tubul cu pasta de dinti. De ce din el iese, in loc de fluidul igienic si racoritor, o pasta de peste stricat? Fiindca producatorul, un spirit eliberat de constringerile profesionale, s-a gindit, pe cont propriu, la aceasta varianta originala.
Mai bine nu iesi afara. De la balcoane ti se pregatesc, ca proiectile, ghivece de flori si borcane gravide de muraturi. Oamenii se distreaza, fiecare in felul lui. Un barbat bate crunt o femeie, testindu-i rezistenta la gratuitati violent-spectaculare. Conformista, victima ar da sa se apere, dar poate? Politistul insusi participa la actul public de sfidare a meschinelor conveniente. I-a pus batausului insigna in piept si il consiliaza indeaproape, cu competenta punitiva.
O ambulanta frineaza cu un scrisnet si din ea, un muribund este aruncat pe asfalt cu tot cu aparatele de care e conectat. Salvatorii s-au plictisit de job-ul lor (de ce atitea reguli? la ce atita graba?), astfel ca acum pun putina muzica house si incep sa bitiie pe trotuar. Ca omul trebuie sa se scuture de orisice obligatii, e limpede. Asa cum muncitorul nu mai munceste, medicul nu mai opereaza, iar groparul nu mai sapa groapa. Si chiar daca, din inertie alcoolica, o sapa totusi, preotul nu mai inmorminteaza.
Rezulta din acest scenariu comic-apocaliptic ca nu putem fi cu totii nonconformisti in acelasi timp. Indraznelile lui X nu se etaleaza decit in conditiile in care Y si Z, la locurile lor de munca, fac ce se asteapta de la ei. Incalcarea individuala a regulilor se bazeaza, oricit ar parea de straniu, pe respectul restului lumii pentru aceste reguli.
Temator de a deveni anarhist, „nonconformistul” nostru prefera o lume stabila, structurata, functionala, impotriva careia sa se revolte, el, in deplina siguranta.