Emil Brumaru: Sa facem exact ca-n basme, acolo te dai de trei ori peste cap si te prefaci in orice! De exemplu, in trei Diabloguri!
*
V.D.N.: Noaptea, cobor din taxi, sar gardul mic. La lumina felinarului, vad serpuind rime, un melc si pe ea. Mimoza secerata, un capsor verde, un picior scurt retezat. Ieri, inarmat cu o secera, batrinul a tuns iarba. Am sperat ca din neindeminarea lui, au scapat mimozele mele. Le udam seara tirziu, ziua le priveam de sus cu binoclul: la un metru de buturuga traversata de melc. Tristete – sa tii in palma un pui de mimoza secerat.
E.B.: Titlu: La un metru de buturuga traversata de melc.
V.D.N.: Sau nume de local unde beau gusterii cu jiletca de catifea. Gen “La Pitici”, “La Tati”…
Saptecapete: Sau nume de balauri rasfatati: Solz-de-Aur, Nari-cu-Para, Coada-Puternica…
V.D.N.: Saptecapete! Credeam ca te-am pierdut prin tipografie! Spune-mi, voi aveti cite un nume de alint pentru fiecare cap?
Piticul: Numai piticii au nume de alint, asta se stie de mult. Balaurii au doar porecle!
V.D.N.: Si cum porecla nu ti-o stii, tacea bietul Saptecapete cu barbiile proptite-n musuroaie.
Piticul: Dar noi stim porecle multe! Mai ales daca bem o sticloanta de roua dreasa cu radacina de Trei-Frati-Patati! Atunci ne simtim isteti si zburam pe facalet!
Smeagolita: Pina si-un balaur mare, calarind pe-un facalet – asta stie si-o eleva – nu-i decit un nataflet! Sa auzim poreclele!
Saptecapete: Pe mine sa nu ma enervezi, Piticule! Sint balaur sensibil! Am sapte capete, dar si sapte creiere plus sapte inimi sub solzii de aur viu si de argint vechi, murat cu curechi. Pot sa-ti descriu pina si beregata unui sticlete, baiete! Mai bine incaleca ibricul si lasa-te dus de aburii cirliontati in Tara lui Mat!
O eleva: Ha, ha, ha, ce bal sub visini si ce pofta am de dans! Daca-ntorc in piruete, din cuvintul magic dans, micul d, rezulta-un b; iar lui n ii pun o bucla, ii mai dau un bobarnac si-uite-asa-mi croiesc pe loc dintr-un simplu dans un basm!…
Piticul: Asculta, Smeagolito, asculta! Balaurul cel cu Tristetea in Burta! Dinsul e plin de fluturi si flori si are matase la subsuori. Acolo s-ascunde Brotakul ce-mbie cu oakul lui lacul!
Saptecapete: O eleva nu poate fi decit intr-o fusta de organdi, plisata odata ca-ntotdeauna, cind papa capsuna si-si da-n dar cununa!
Piticul: Mai este si Balaurul de Diamant Fioros, cam teapan, dar stralucitor si cu muchii taioase prin vaile joase, misunind de sopirle
ce-si lasa coada, dind sfirle la melci intre coarne ca sa-i rastoarne! Apoi, Balaurul-Ochi-de-Oloi, nostalgic si pagubos fiindca i se scurg mintile pe jos si le culege-un Botgros. Pe urma Balaurul-de-Dulap, cu toate rochiile zinelor fluturindu-i pe cap, a victorie psiho-motorie!
Ciupivai: Vai, Piticule, dar ai uitat Balaurul de scorbura dulce, si Balaurul de scorbura sarata, si Balaurul de scorbura tapisata cu muschiulet verde sau rosu! Si inca mai sint porecle de balauri! Balaurul Hat de nasturi si tituci!
V.D.N.: Vai, Ciupivai, nu cumva confunzi balaurul cuibarit in muschiulet cu Socitel daltonist, prin paduri maratonist?
Ciupivai: Sint asa de distrata!
Smeagolita: Eu, si mai distrata! Rid sub brusturi, storc capsuni si ma legan in hamac. Numar pe laboante: erau opt porecle, au ramas sapte. Sa fie ale lui Saptecapete?
Ciupivai: Am confundat un fir de iarba cu o catedrala cu barba, un nufar de odaie cu o tigaie, o dimineata c-o bucata de ceata, un tren plin de militari cu bomboanele din buzunar etc.
V.D.N.: Rideti si va veseliti, dar mimoza mea secerata? Si-apoi, astea sint si nu sint personajele din Basmul Printesei Repede-Repede!