Blanchot se-ntreaba de ce doar scriitorii au privilegiul ametelii in fata foii albe. Cu alte cuvinte, de ce angoasa trebuie sa fie rezervata autorilor, de ce cititorii n-au voie sa se infioare cind deschid o carte, sa-si construiasca propriul ritual de alungare a spiritelor (ar putea, de exemplu, sa cinte de trei ori “Happy Birthday, Boris!”, asa cum face personajul ultimului film al lui Woody Allen cind se spala pe miini)?
Bine, acum o sa intrebati de ce ar vrea cineva sa fie angoasat tocmai in vacanta. Printre altele, ca sa nu mai ia totul de-a gata, inclusiv faptul de-a deschide o carte. Activitatea ludic-recreativa propusa de Enticlopedie pentru luna august e punerea in pielea bastinasului din Mercury; Or, the Secret and Swift Messenger (scrisa de John Wilkins in 1641), bastinas care ajunge sa se inchine unei scrisori scrise de stapinul lui, pentru ca textul l-a dat de gol ca a mincat jumatate din smochinele pe care trebuia sa le duca la destinatie.
Putina salbaticie, deci, la mare, la munte, in Grecia si-n Malaezia, o sumedenie de cititori care nu-si mai permit sa arunce o carte “cit colo”, de frica unui blestem care le-ar putea pune viata in pericol.