O prevedere din Legea Educatiei a disparut subit din textul final. Aceasta desena incongruenta dintre o functie de conducere in universitati si o alta de demnitar. Prin cai misterioase, punctul respectiv din lege s-a facut invizibil pe traseul sinuos dintre Ministerul Educatiei si Parlament. Ministrul Andronescu se plinge de sabotaj, iar premierul Boc anunta, cu vocea sa de pretor, ca nu discuta de la Roma “variante ale unora sau altora”.
Spalatul pe miini se invata din primii ani de viata. Plurisemantici prin definitie, multi romani ii largesc acestei actiuni aria semantica, ridicind-o la nivel de arta. Becali se spala pe miini de situatia in care se afla echipa pe care o patroneaza si, intr-un singur descalecat de la Bruxelles, taie capul unui antrenor si il unge pe altul in locul condamnatului. Doi demnitari semnificativi din actuala guvernare se spala pe miini de un fapt foarte grav, care te face sa-ti amintesti de felul in care se construiau, in primii ani de dupa 1989, diverse ordonante de Guvern pentru prieteni si cunoscuti.
Fara a avea aparent nici o legatura vizibila, fotbalul si politica sint increnganate printr-o serie de asemanari aproape perfecte. Ambele se fac la televizor, acolo unde simpla prezenta iti da tie, presedinte de club, patron, legiuitor sau ministru, valentele unei legitimitati dubioase, dar cu putere de a rasturna lumea. Acolo, lucrurile clare devin tulburi dintr-o singura ridicare de ton sau dintr-o simpla luare de cuvint. Acolo, soarta unor subordonati sau a unor mase de oameni se joaca intre doua pauze publicitare.
Nu trebuie sa te pricepi la ceva pentru a putea lasa urme. “Eu sint seful, eu raspund pentru ceea ce fac!” este falsul argument pe care toti acesti indivizi il arunca in eter atunci cind iau masuri aberante. Becali nu se pricepe foarte mult la fotbal, dar el dicteaza pentru ca e patron si asa “vrea muschii lui”. Guvernantii nu prea au habar de ce se petrece prin universitati, dar taie sporul de doctorat din salariile profesorilor, pentru ca tara e in criza, iar in criza, cine naiba mai recunoaste un drept de bun-simt?
Postul Realitatea TV a lansat un joc de strategie, care se cheama “Presedintele meu”. Evident, noi, romanii, il vom accesa in draci, vom sparge toate barierele, ce mai, ne vom dovedi experti nemaiintilniti. Si vom semana pina la perfectiune cu domnii din politica si din fotbal, care ne vad ca pe niste personaje bidimensionale, dintr-o tara cu placa video proasta si procesor de mina a cinspea.