In picioare.
Cu talpile pe pereti.
Palme-lopeti lipite de podea.
Chircit ca un melc.
Miini-rotocoale intrepatrunse.
Un om-robotimpizat.
Sunete de bormasina. Vijiit.
Un om-fauna.
Schyzo mind.
Schyzo body.
Urmarindu-l pe Xavier Le Roy ai senzatia ca esti in Povestea porcului. Sub un strat de piele apar alte straturi. Tricoul negru este, de fapt, o rochie neagra mulata, sub care descoperi un corp care se stringe si se ruleaza ca o hirtie de impachetat in cele mai ciudate pozitii. Xavier se da peste cap si devine amoeba.
O cronica la performance-ul lui Xavier Le Roy, Self-Unfinished, nu poate fi decit un exercitiu de vizualizare in spatiu. O borna de imaginare a nelimitarilor. Unul dintre cei mai reprezentativi coregrafi ai momentului despica vagoanele corpului. Traiectoria membrelor este inteligent reinversata. Xavier Le Roy isi rasuceste corpul ca pe un surub. Isi incolaceste miinile, creeaza cu ele figuri plastice, o imagistica sculpturala de o vizualitate uluitor de simpla si, in acelasi timp, ravasitor de percutanta. Adjectivele nu sint inutile. Gimnastica lui Xavier Le Roy, controlul perfect al trupului nu ramin nici o clipa la stadiul de formule geometrice aseptice. Sculptura vie se misca exact ca un vas de lut intens modelat. Aceasta sculptura carnala in ritm regresiv este baza spectacolului. Self-Unfinished este un self-steps, o intoarcere in capsula de timp a corpului si a mintii. Acolo unde, dincolo de reguli si conventii, totul se poate. Si se poate pentru ca imaginarul la care recurge Xavier Le Roy este unul atemporal. Este unul antropo-animalo-morfic, in care se grupeaza mai multe rame corporale. Corpul de acum si corpul de atunci sint frinturi de timp intersanjabile.
Xavier Le Roy reuseste sa condenseze in forme de carne si piele tensiune, concept, esenta. Reuseste sa stilizeze fara sa artificializeze. Corpul se de-verticalizeaza. Corp piramidal care cade la un moment dat ca o bucata de brinza. Pumnii se inmoaie si curg. Ovale din brate si picioare compun acest corp cu memorie reversibila si extrem de permeabil la istorii ale trupului.
Xavier Le Roy e un coregraf care concentreaza perfect stadii ale metamorfozei. Spectacolul lui este conceput ca un CV. Se incepe cu ultimul stagiu, pentru ca, incet, sa se ajunga la stadiile primare. Corpul de start este cel contemporan. Un corp care produce sunete mecanice si se misca pe banda rulanta. Robotismul regreseaza pina la stadiul animaloid. Corpul se tiraste ca o omida sau sare ca o broasca. Serpuieste si se lipeste de panoul alb. Tace si creste tensiunea. Corpul solid si mecanic de la inceput se fluidizeaza si se asculta.
In Self-Unfinished, corpul si sinele nu au linie de demarcatie. Ele devin o comunitate de gind si miscare. Neterminatul din titlul spectacolului nu desemneaza incompletul, ci complementarul. Identitatile duale care sint ca albusus si galbenusul, care exista prin transfer de sens si energie.