Mai mult, e clar ca U.D.M.R.-ul n-a fost ostilizat intimplator. Pentru Basescu si guvernul personal era simplu de dedus ca reprezentantii maghiarilor nu vor fi de acord cu unicameralul, apoi cu ridicarea pragului electoral tocmai pina la neintrarea lor in Parlament.
Din acest simplu fapt ar trebui sa nu intram nici noi la idei. Aici, in acest subiect, nu e nevoie de ideile noastre. E nevoie doar de ingenuitatea noastra, atit. Basescu si guvernul personal ne vor fraieri, asta e cuvintul exact, indeajuns de fraieri incit sa ne aprindem iarasi pe o tema, eventual sa ne certam intre noi, sa ne certam cu cei care sustin modificarile Constitutiei, sa ne sustinem cu tarie, ba chiar cu furie argumentele. Bref, sa uitam de orice altceva. Sa uitam mai ales de incompetenta si de coruptie.
Si asta ar fi doar primul cistig. Al doilea va fi reluarea filmului 322. Caci un Parlament care se va opune, evident, acestor modificari devine un Parlament tocmai bun de atacat. Stim reteta, stim filmul. Aceasta institutie ticaloasa, numita Parlament, plina de imbuibati care traiesc pe spinarea noastra, se impotriveste din nou evolutiei spre cele mai inalte culmi ale prosperitatii si moralitatii, culmi pe care ne asteapta, cu un zimbet cald, cu bratele deschise, marele nostru cirmaci, luptatorul pentru democratie, reprezentantul real al Pietei Universitatii, conducatorul Traian Basescu. Alaturi de guvernul sau personal, desigur.
Bataia de joc continua. Mi-as dori sa-i intreb pe multi amici ai mei care, dupa alegerile din 2009, sustineau ca de-acum vom vedea un alt Traian Basescu, daca ei chiar reusesc sa-l vada pe acest alt. Mi-as dori sa-i intreb, dar multi dintre ei, cum banuiesc c-o fac multi dintre amicii dvs., se declara in ultima vreme “scirbiti” de politica. Si nu mai “au chef” sa discute. Au mers si-au votat hotarit “impotriva comunismului”, iar astazi sint scirbiti. Nu de votul lor. Asa, in general. Traiesc o scirba existentiala. O stare superioara, dincolo de discutii puerile, dincolo de aceste lucruri “insignifiante” precum politica. Aia a contat atunci, cind s-au dus la vot, iluminati si mindri, dind Romaniei o noua sansa, una reala, scotind-o inca o data din bratele hidoase ale comunismului, in care aproape 50% din votanti, inconstienti, erau cit pe ce s-o vire din nou. Acum, e bine. Comunismul a murit. A ramas doar scirba lor superioara.
Nu m-am dus catre acest tip de amici ai mei doar ca sa-mi exprim o frustrare personala. Ci tocmai ca sa am de unde sa revin la arzatoarea problema a modificarii Constitutiei, aflata pe ordinea zilei. Caci ei, actualii “scirbiti”, sint tinta principala a lui Traian Basescu. Si a guvernului personal. Lor li se ofera, in primul rind, subiecte care sa le elimine magnifica indiferenta, care sa-i anime iarasi, in numele dreptatii, ba chiar al salvarii democratiei. Iar multi dintre ei, asta e impresia mea, ca niste adevarati revolutionari, vor reveni in lupta. Patima lor democratica impotriva opozitiei se va reaprinde incetul cu incetul, ei vor fi cei care vor intelege, intr-un sfirsit, cit de important e sa avem o noua Constitutie, cit de necesar este ca acestui ticalos Parlament sa-i fie reduse privilegiile. Ba chiar ei sint singurii care ar putea intelege, de asemenea in mod democratic, cit de necesar e ca Parlamentul sa dispara pentru totdeauna. Noi, orbii, nepriceputii, tonomatele, marionetele, vom vrea altceva. Insa ei ne vor salva. Ne vor ajuta sa mergem pe drumul drept, la capatul caruia ne asteapta Marele Salvator.
Cam asta e, din pacate, Romania de azi. Cui nu-i place, sa fie sanatos. N-avem timp pentru el. Nici pentru cei care se pling toata ziua de somaj, de scaderea lefurilor, de cresterea preturilor, de impozitele sufocante. Ne-am saturat de plingareti. Noua ne trebuie azi minti luminate, lucide, care sa rezolve marea problema a Romaniei: modificarea Constitutiei.