S-ar putea obiecta ca o astfel de organizatie este un construct teoretic fortat, precum organizatiile secrete asociate cu teoriile conspirationiste. Doar ca nu eu nu vorbesc de un grup organizat. Nici Marea Adunare Nationala nu era asa ceva. Avem de-a face mai degraba cu o adunatura de oameni din cele mai diverse pozitii si straturi sociale, a caror activitate se desfasoara sistematic impotriva dezvoltarii si democratizarii statului si in favoarea propriilor interese (in general financiare, dar si politico-administrative), o masa difuza de insi al caror tel comun este puterea – la cele mai diverse niveluri. Acesti oameni se ajuta, se sprijina, formeaza grupuri si colaboreaza, fara a forma o organizatie coerenta, structurata ierarhic. Ca si inainte de 1990, e pur si simplu vorba de Ei. La o adica, se cunosc si se recunosc fara probleme.
Nu fac intimplator trimiterea la perioada comunista, fiindca atunci s-a structurat Marea Adunare Interlopa de azi. Doua au fost elementele ce au ajutat la prosperitatea ei si la starea jalnica a statului roman de azi.
Primul este felul in care erau privite legea si legalitatea inainte de 1990. Legea insemna in mare masura bunul-plac al celor puternici. Altfel, litera legii o incalca aproape fiecare, dupa posibilitati. Unii primeau si ofereau spagi in cafea si tigari, altii vindeau pe sub mina carne, ulei si zahar, iar altii procurau prin felurite metode produse occidentale. Unii delapidau, altii faceau trafic cu ce se putea. Existau retele de prostitutie, retele de trafic cu marfuri din Occident sau cu marfuri romanesti inexistente pe piata, retele de trafic cu aur si asa mai departe. Nici reprezentantii legii nu se fereau de asemenea activitati. Sasii si svabii care emigrau plateau adesea individual (pe linga sumele platite de statul german statului roman) diverse sume – in lei sau in valuta – micilor functionari ori ofiteri de Securitate ca sa li se rezolve cit mai rapid dosarul de emigrare. Mai simplu spus, aproape toata lumea ocolea sau incalca legea ca sa poata trai mai bine sau macar decent. Cu exceptia celor care nu puteau s-o faca. Ei erau, atitia citi erau, singurii cetateni corecti. De nevoie. Doar ca nu ei detineau puterea.
Oricum, in mintea fiecarui cetatean era bine incetatenita ideea ca legea statului comunist e nedreapta, e facuta impotriva cetatenilor, si ca exista un alt sistem de reguli neoficiale, singurele care ajuta bunastarea individuala. Inteleg aceasta logica si pe atunci o acceptam si eu fara retineri.
Apoi a venit revolutia. A venit, a trecut – iar noi am ramas aceiasi. Exceptind virful ierarhiei comuniste, nici macar sefii nu s-au schimbat semnificativ. Si-atunci cum sa convingi intreaga populatie a tarii ca de-acum legea trebuie respectata strict, fiindca gata, de-acum e buna? Cum sa convingi o intreaga societate sa-si schimbe radical conduita, fiindca dupa decembrie 1989 onestitatea va aduce prosperitate? Si s-a vazut repede ca vechile reguli si retele functioneaza la fel de bine ca si odinioara, iar bogatia si puterea pot fi acumulate fara griji pe aceleasi cai. Nu legea, ci invirteala stau la baza lumii pe care ne-am cladit-o.
Dar totul a inceput atunci, inainte de 1990. Marii interlopi atunci si-au facut mina. Doar ca nu i-a fost dat oricui sa intre in aceasta adunare selecta care controleaza azi Romania. Iar aici intra in joc al doilea element pe care l-am pomenit.