Dar una e ce se intimpla cu tine cind faci efortul sa-l mai asculti pe Traian Basescu vorbindu-ti despre criza si cu totul altceva ar trebui sa se intimple atunci cind mai si gindesti pe marginea celor spuse de presedinte. Pentru ca, gindind, iti vin o sumedenie de intrebari. Una, aleasa la intimplare din sumedenia asta, ar fi: oare in timpul carei “domnii” Romania a ajuns din stadiul de tara cu cea mai spectaculoasa crestere economica din estul european in cel de tara care ia, de departe, cele mai dure masuri economice pentru a se “proteja” de criza? Si, venita chiar si-asa, la intimplare, intrebarea asta atrage dupa ea o alta, congruenta: atunci cind cazi de cel mai de sus si te lovesti cel mai tare, oare vina ramine numai a crizei pe care n-ai putut-o ocoli sau, de fapt, ai fi avut mijloacele macar sa-ti incetinesti caderea, pentru a nu fi intr-atit de dureroasa?
Dar haideti mai bine sa renuntam la dramatismul intrebarilor retorice. Haideti sa vorbim pe sleau dupa ce am gindit pe marginea vorbelor prezidentiale. Caci numai vorbind pe sleau putem spune asa: Traian Basescu este de o ipocrizie de-a dreptul grotesca atunci cind indrazneste sa sustina ca reducerea salariilor si a pensiilor este o necesitate, “uitind” totusi sa ne explice si de ce am ajuns in aceasta necesitate. Caci acest presedinte este responsabil pentru mai tot ce s-a intimplat pe scena politica in ultimii sase ani. Se plinge de masurile guvernului Tariceanu, care a cedat “populist” in fata P.S.D.-ului? Dar cine a distrus Alianta D.A., care n-ar fi luat, zice-se, masuri de stinga pe finele anului 2008? Cine a lasat guvernul acelor ani la mina pesedista?
Apoi, pe aceeasi idee: infiereaza Traian Basescu masurile guvernului liberal, care a crescut pensiile pe final de mandat “din motive electorale”? Asta, o spun cu toata jena de a folosi asemenea cuvinte intr-un articol, este o mare nesimtire. Pentru ca tocmai el, Traian Basescu, se lauda la inceputul lui 2009 cu acea marire de pensii produsa “in mandatul meu”. Pentru ca tocmai el, Traian Basescu, aproba in plus si marirea salariilor profesorilor cu 50%, actiune careia i s-a opus, tocmai in perioada electorala, acel guvern liberal acuzat acum c-ar fi avut mina sparta. Acesta e Traian Basescu, cel care a ajuns campionul national la aruncatul cu vorbe iresponsabile.
Dar inca nu despre asta e vorba. Il stim pe Traian Basescu asa cum e. Sau il stiu macar cei care au ochi de vazut si urechi de auzit. Mai grav e ca ceea ce presedintele face acum nu e doar o “simpla” ajustare a salariilor si a pensiilor. Ci, consecvent principiului sau vechi, acela de a divide pentru a cuceri, dupa ce a creat falii intre diverse segmente ale societatii, acum mai creeaza una, poate cea mai grava: ii invrajbeste pe romani in functie de locul lor de munca. “Grasii” de la stat versus “plapinzii” de la privat. “Cancerul” bugetar versus “sanatosul” particular. Suna a liberalism? Intr-un fel salbatic, da. Dar suna mai curind si mai corect, iar aici simt din nou nevoia sa ma scuz pentru ca folosesc asemenea cuvinte, a ticalosie. A pattern basescian. A invrajbire prin orice mijloace. Si mi-as dori sa nu uitati ca toate acestea vin din partea primului bugetar al tarii.
Cam despre asta e vorba. Uneori nu mai e nevoie de analize, uneori nu ne mai ramine, pentru a caracteriza lucrurile din jur, decit folosirea unor cuvinte care nu ne caracterizeaza pe noi. Plus niste dorinte pe care, de cele mai multe ori, din buna-cuviinta, le tinem ascunse. In ceea ce ma priveste, de exemplu, una dintre dorintele de acest soi e sa-l vad pe Traian Basescu facind lucrurile pe care le facea odinioara cu mare placere, scaldindu-se in propriul succes.
Mi-as dori, mai exact, ca presedintele sa aiba acum ideea sa se foloseasca de “popor” asa cum se folosea in alte timpuri: facind bai de multime. Ce ziceti? Imi doresc oare prea mult? Pina la urma, pentru asta traia, pina de curind, presedintele “nostru”. Iar de multimi, sint convins, nu va duce lipsa. Pe 31 mai, nenumarati oameni il vor astepta cu bratele deschise. Ce-ar fi sa coboare in mijlocul lor? La o adica, pentru ca-i sta in fire, s-ar putea prinde chiar la un dans cu oamenii, pe pasii “Pinguinului”. Sigur, la cit de gratios danseaza, ar fi pacat sa n-o aduca alaturi de el si pe Elena Udrea…