L-am scris asa pentru ca e un nume timpit, dar n-am avut atunci altul la dispozitie. De fapt, tot timpul ii schimbam numele. De obicei o strigam Mita, iar mai nou ii zicem Girga Pitici. Pe ea am gasit-o pe scara blocului. Initial am zis ca e un sobolan, asa era de mica. Nu v-am spus ca e gri si de aici confuzia e normala. S-au impacat bine unul cu cealalta. In general se iubesc. Dar tot timpul Mojo a fost mai activ, mai obraznic, fura mincare, rastoarna chestii daca ii stau in calea realizarii vreunui scop pisicesc, cauta sa evadeze din casa cind intra sau iese cineva pe usa. Are si o privire inteligenta, de ciine. Pe de cealalta parte, Mita a crescut tot timpul in garsoniere, in spatii mici. Pe ea usa de la intrare lasata deschisa o sperie. Fiind mica, tot timpul a avut de suferit, luind bataie de la Mojo, lasindu-se intimidata si furindu-i-se mincarea. Asa ca sta cuminte in banca ei, nu supara pe nimeni, nu miauna, nu cricneste, nu cerseste, e un exemplu de buna-crestere. Mita perfecta.
Zilele trecute intram in casa cu Bobi, si Mita ne astepta in hol. Mojo nu era prin preajma, desi sare si el cind ne recunoaste pasii si se posteaza in usa. Acum, nu. Si Bobi a dat sa inchida usa repede in urma lui „ca sa nu iasa mitele”. Si atunci m-am trezit vorbind: „Nu, ca asta mica-i proasta si nu stie sa fuga. Numai Mojo iese”. Si imediat mi-a parut ingrozitor de rau cind mi-am dat sema ca am intrat si eu fara sa simt in mizeria asta de lume cacacioasa, in care cel care e bun si cuminte e luat drept prost, iar despre cel care e rau si face prostii se zice ca e destept si ca stie sa se descurce. Mare timpenie societatea asta. Te molipseste fara sa-ti dai seama. O porcarie fara margini.