Masura e sustinuta insa neconditionat – si deloc intimplator – de guvernul Italiei, tara care a avut in mod sistematic probleme cel putin la fel de mari cu cetatenii de etnie roma. Sau, altfel spus, cu tiganii.
Si, cind scriu “tigani”, deja ating esenta problemei, care este de fapt tendinta permanenta a tuturor partilor implicate de a evita abordarea problemei. Sigur, toata lumea (de la Comisia Europeana pina la cei mai marunti politicieni si ONG-isti locali) este “implicata in cel mai inalt grad” in solutionarea situatiei grele a (r)romilor, dar asta doar declarativ. In realitate nimeni nu vrea sa intreprinda ceva cu adevarat util. Unii se tem ca lucrurile ar putea merge prost si totul s-ar sparge in capul lor, altii sint direct interesati de perpetuarea actualei situatii, care le aduce profituri de toate soiurile: de la imagine la fonduri si resurse utile. In general toata povestea cu integrarea tiganilor este tratata cu un fariseism vizibil de la usa cortului – ca sa spun asa – si acceptat ca atare, din lipsa de curaj, din interes sau, in alte cazuri, din dezinteres.
O sa incep explicatia revenind la o problema strict terminologica: proliferarea termenului corect politic de rom (sau rrom) in locul cuvintului romanesc “tigan”. Unul din argumentele forte in favoarea inlocuirii etnonimului este acela ca “tigan” este un cuvint care a capatat o valoare acut peiorativa, ce se rasfringe asupra intregii etnii. Un altul ar fi acela ca “r(r)om” este chiar etnonimul folosit de etnia tiganeasca pentru a se denumi. Substantivul “rom” inseamna de fapt “sot, barbat” – iar aici imi permit sa ricanez in fata corectitudinii politice contemporane, care, vrind sa elimine discriminarea etnica la nivel lingvistic, impune folosirea unui etnonim discriminatoriu la adresa femeilor, sugerind parca pozitia inferioara a acestora in etnia tiganeasca. Adica na-ti-o frinta, ca ti-am dres-o! Si nu oricum, ci corect politic.
In plus, trebuie sa fii foarte naiv ca sa crezi ca schimbarea etichetei poate modifica realitatea. In conditiile in care singura schimbare produsa la nivelul etniei este una onomastica, incarcatura negativa asociata cu termenul “tigan” va fi preluata automat de noul termen, caci acopera aceeasi realitate.
Acest truc lingvistic este ilustrativ pentru felul in care este “solutionata” problema tiganilor: schimbam nume, ascundem realitati, cenzuram termeni. Da, cenzuram, de ce nu? Zilele trecute, pe cind urmaream la televizor o emisiune despre tigani moderata de scriitorul Florin Iaru, am ramas uimit cind l-am auzit pe acesta spunind, cu un ton ironic pe care l-am inteles si aprobat imediat, ca, indiferent ce discuta si cum discuta cu invitatii, pe ecran nu poate sa apara scris cuvintul “tigan”. Mi-as dori sa nu fie adevarat, dar ma tem ca e. Exista sute de mii de idioti responsabili care ar fi putut hotari asa ceva. De idioti nu ducem lipsa. Solutii eficiente si bun-simt ne trebuie.