Strategia retorica e, in sine, remarcabila. Cind mai toate personalitatile publice vorbesc despre lucruri abstracte, cum ar fi acquis-ul comunitar sau reabilitarea infrastructurii, oamenii astia vin si ne spun ca o sa fie jale, fratilor – la salarii romanesti o sa avem preturi de UE!
Ceva adevar exista aici, caci dinamica preturilor din Europa e dictata de alte legi decit cele din Romania. Dar nu mai mult de-atit. Altfel spus, unele preturi sint mai mari (sau mult mai mari) in UE decit in Romania. Altele insa – si asta n-o prea spune nimeni – sint mai mici (si mult mai mici) in Uniunea Europeana decit la noi. Nu doar la produse, ci si la servicii. Asta in primul rind. In al doilea rind, nu cred ca exista oameni atit de naivi incit sa creada ca, in timp ce preturile la un magazin din centrul Bucurestiului sint altele decit la un magazin din cartierul Berceni sau din orasul Faurei, in Europa celor 25 de tari la fiecare produs exista un pret unic, batut in cuie, din Carpati la Pirinei.
Asadar, lamentatia panicarda amintita la inceput, desi pare sa ii avertizeze pe cetateni, oferindu-le niste informatii clare despre traiul in UE, se dovedeste nu numai ambigua, ci si suspecta, fiindca de fapt nu ofera informatii, ci doar mimeaza ca o face.
Oricum, pe acest fond de lamento patriotic, citesc deodata intr-un ziar ca un mare, foarte mare distribuitor autohton de produse electrocasnice (produse in UE, desigur) isi va reduce preturile la produsele de top cu 30% si ca asta va fi o etapa din strategia de aliniere la preturile europene.
Nu trebuie sa fii specialist in economie ca sa vezi ca aici e ceva ciudat. Pe de o parte, va fi jale cind ne vom trezi cu preturi europene, iar pe de alta parte – cel putin la anumite produse –, preturile din Uniunea Europeana sint cu 20-30 de procente mai mici decit cele din Romania. Banuiesc ca romanii care au fost mai multa vreme in strainatate o stiau deja. Eu imi amintesc, in contrapartida, de niste cunoscuti englezi veniti in vizita in Romania, care s-au crucit cind au vazut preturile de la produsele electrocasnice importate in Romania si m-au intrebat daca nu cumva avem salarii mai mari decit in Anglia.
Pun, in fine, cap la cap cele doua declaratii: cea aparent pragmatica, ce ne spune ca va fi jale cind vom da de preturile europene, iar alta, pur comerciala, care leaga alinierea la piata UE de reduceri masive de preturi. Daca privim lucrurile cu atentie, vedem ca uneori asemenea declaratii contradictorii vin cam din aceleasi directii. Si-atunci iti vine sa te intrebi daca nu cumva unii oameni politici de afaceri din Romania, speriati de UE, isi manifesta grija fata de om in stilul unui banc din perioada comunista: oamenii de care au grija, bietii, sint chiar ei.
Nu as fi gindit asa daca ar fi fost vorba doar despre un caz izolat in rindurile marilor oameni de afaceri romani. Dar nu e. Chiar acum mi-am amintit de un mare lider de asociatie a producatorilor de carne de porc, care soma statul sa impuna taxe cit mai mari pentru carnea de import, ca sa poata vinde mai scump produsele autohtone. Acel om de afaceri pe stil romanesc practica exact acelasi discurs schizoid si anunta catastrofic ca, daca se va aduce carne de porc mai ieftina din afara tarii, tot cetateanul roman va fi cel care o sa sufere, chiar daca va cumpara mai ieftin. Doar nu vrem sa ne falimentam propria porcarie? Sau vrem?
Nu stiu. Eu ma mai gindesc.