Apropierea noului Partid Umanist (P.U.R.) condus de Dan Voiculescu, actualul P.C., de P.S.D.-ul lui Adrian Nastase n-a fost chiar o surpriza, desi ideologic apropierea n-ar fi fost naturala. Dar putem spune totusi ca, pina in 2004, a existat o perioada de reasezare, in care asa-zisele “aliante contra naturii” nu s-au mai produs. Pina in preajma alegerilor, cu firestile tatonari anterioare. Mai nimeni dintre cei care voiau P.S.D.-ul alungat de la putere nu s-a obosit sa remarce totusi ca Alianta D.A. a fost una intre dreapta (P.N.L.) si stinga (P.D.), o stinga ce avea deja o istorie de opt ani in Internationala Socialista.
Iar dupa 2004, aliantele au luat-o razna. P.C.-ul a sarit din bancile P.S.D.-ului in ale liberalilor si democratilor. P.N.L.-ul a obtinut colaborarea parlamentara tacita cu P.S.D.-ul vreme de doi ani. Anul 2009 a dat o lovitura si celor care credeau in puritatea noului partid al lui Traian Basescu, P.D.-L., care a facut o alianta guvernamentala cu dusmanul de moarte, cu P.S.D.-ul adica. Un an. Apoi ura a revenit. Alegeri prezidentiale. P.N.L.-ul il sustine cu drag in turul doi, inclusiv pe uriase panouri electorale, pe candidatul P.S.D.-ului, Mircea Geoana. P.C. merge alaturi de P.S.D. P.D.-ul, iesit din Internationala Socialista intr-o noapte din 2005, pentru a se transforma in P.D.-L., si-ar dori o noua alianta cu P.N.L.-ul.
Si-am ajuns la zi. La zi insemnind proaspata alianta P.N.L.+ P.C., sub indrumarea “parintilor” ei, Crin Antonescu si Dan Voiculescu, o intelegere ce va purta numele Alianta de Centru-Dreapta (A.C.D.). Dar lucrurile nu se-ncheie aici. Caci liderii numitei A.C.D. si-au exprimat deja speranta ca alaturi le va veni, in curind, si P.S.D.-ul. Nici o ingrijorare. Dreapta + stinga a love de mult in Romania, asa ca nu se pune problema unor insignifiante piedici ideologice. Conjunctura cere aceasta dragoste.
Citesc si aud diverse reactii oripilate, venite de asta data din partea sustinatorilor P.D.-L., care “nu-si pot imagina”, candizi, cum se poate intimpla o asemenea apropiere intre partide atit de indepartate ideologic. Citesc, aud, imi vine sa rid. Pentru ca acesti puristi par a fi trait intr-o cu totul alta Romanie pina acum. Par a nu fi auzit de aliantele pe care le-am amintit mai sus. Sau, daca au auzit, trebuie ca nu li s-au parut deloc ciudate, cita vreme din ele facea parte actualul P.D.-L. O amnezie crunta a putut fi observata, de altfel, imediat dupa ce marea alianta de guvernare P.D.-L. + P.S.D. din 2009 s-a incheiat. Nici unul dintre pedelisti sau dintre simpatizantii lor nu si-a mai amintit, cu nici un prilej, ca o asemenea alipire, intr-un guvern condus de acelasi Emil Boc, s-ar fi produs vreodata. E adevarat, a fost demult. In urma cu mai bine de-un an.
Demult, de asta data cu zeci de ani in urma, undeva pe la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, impotriva comunistilor se negocia de zor o alianta care azi ar putea parea si mai stranie. P.N.L.-ul, P.N.T.-ul si P.S.D.-ul istoric se straduiau sa convinga Miscarea Legionara sa li se alature pe o platforma anticomunista. Stiti de ce nu s-a realizat acea platforma? Pentru ca, in decembrie 1945, s-a produs o alta intelegere. Una intre Partidul Comunist si… aceeasi Miscare Legionara. Evident, numai trei ani mai tirziu, puscariile gemeau de legionari. Dar istoria ne arata ca pina si cele mai antagonice formatiuni politice pot gasi cai de dialog la un moment dat, daca oportunitatea le-o cere.
P.N.L. + P.C. deci. Alianta de Centru-Dreapta. Cit de buna din punct de vedere politic este aceasta miscare, ne vom dumiri in timp. Cert e ca ar trebui s-o lasam mai moale cu previziunile de impact asupra electoratului. In Romania, sensibilitatea electoratului se consuma pe forumuri, in fata unor sticle de bere, privind la televizor. Cind e vorba de alegeri, cu totul alte lucruri conteaza. Poate acele lucruri ce pot fi virite intr-o plasa. Poate acele lucruri care se spun la televiziuni, se scriu in ziare. Poate memoria extrem de scurta a alegatorului roman. Sau, mai degraba, toate la un loc. Cert e ca politicienii stiu mai bine decit noi. Tocmai asta-i motivul pentru care isi amintesc ca exista un alegator numai in perioadele electorale.