Important e faptul ca la Iasi a existat o manifestare publica la care a participat Traian Basescu, ca acesta a fost insotit de Elena Udrea si de Teodor Baconschi, ca reprezentantii puterii au fost huiduiti, ca seful Consiliului Judetean Iasi, Constantin Simirad, i-a considerat pe protestatari “lipsiti de cultura si de discernamint”, ca primarul Gheorghe Nichita a negat aducerea lor cu autobuzele, ca liderii P.S.D. si P.N.L. au avut noi motive sa apara la televiziuni si sa vocifereze impotriva puterii, ca liderii P.D.-L. au avut noi motive sa acuze opozitia de manipulare si sa arunce ironii de prost-gust. Cam astea au fost lucrurile importante in ceea ce priveste ziua de 24 ianuarie. Nu-i asa ca, recitind lunga fraza de mai sus, simtiti un puternic sentiment de “unire” nationala?
Stiti ce n-am sesizat eu, probabil din neatentie, citind vreun ziar sau urmarind televiziunile? N-am auzit nicaieri, n-am citit nicaieri parerea vreunui istoric cu privire la ceea ce sarbatoreau oamenii de la Iasi si, prin extensie, toti romanii in ziua cu pricina. Evident, istoricii sint plictisitori, ei vorbesc din carti, nu atit de viu si de palpitant cum stiu s-o faca politicienii, scapind din cind in cind vorbe mai colorate, certindu-se, acuzindu-se. Doar ca de asemenea dialoguri vii si palpitante avem parte tot anul. Poate ca macar intr-o zi precum cea asupra careia m-am oprit am fi putut accepta un strop de plictiseala. Sa trecem insa.
Ziua de 26 ianuarie, care a produs celalalt eveniment mediatic din aceasta saptamina, a parut, pe de alta parte, mai importanta si mai relevanta pentru poporul roman. Spun asta intrucit pe la diverse emisiuni s-au mai auzit si voci care au prezentat istoricul zilei. Spre deosebire de momentul “Unirii mici”, oricine a putut afla despre ce este vorba, adica ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu, despre anul in care s-a produs “evenimentul”, adica 1918, ba chiar am avut parte si de imagini de arhiva sau de o biografie a “aniversatului”. Iar drept cireasa pe tort ne-au fost prezentate niste sondaje aiuristice, din care am aflat fie ca un sfert din populatie il regreta pe fostul dictator, fie ca aproape jumate din electorat l-ar vota si astazi, fie ca doua treimi dintre romani sint nostalgici, fie ca Nicolae Ceausescu este considerat, de departe, cel mai bun lider pe care l-a avut Romania in ultimul veac si ceva, cu mult inaintea lui Carol I, dar secondat imediat de Traian Basescu.
Intelegeti ce doriti de-aici, eu am retinut doar ca 26 ianuarie a provocat un freamat nu doar prin presa, nu doar printre istorici, dar si printre sociologi, care s-au avintat sa afle parerea romanilor despre dictatorul de altadata. Si-apoi, hora de la Iasi s-a transferat prin studiourile de televiziune. Care, intr-un mod inconstient de-a dreptul, s-au umplut de specialisti in datul cu parerea, incingindu-se un joc aprig intru glorificarea, fie ea si subtila, a unui criminal nenorocit, caruia amnezia multora ii da dreptul sa mai apara si astazi la televizor, la 21 de ani dupa moartea lui, emotionind suflete inca subjugate de manipulare sau, si mai rau, tineri care n-au prins nici macar o luna sub regimul comunist. Si care, privind in urma in acest fel, nu pot vedea altceva decit faptul ca am trait o dictatura cool, cu care, de ce nu?, in principiu s-ar multumi si ei. Macar pentru citeva luni.
O saptamina in care calendarul a impus evenimentele. 24 ianuarie versus 26 ianuarie. O excelenta concluzie pentru tara in care traim. Pentru prezent adica. Un eveniment cu adevarat national, care ne poate defini ca popor, ramine ascuns sub huiduieli, injurii, ironii degradante, balacareli de doi bani. Un altul, care defineste aproape o jumatate de secol de umilinte extreme, aproape o jumatate de secol de rusine nationala, ia prim-planul istoric si ni se serveste cu subtilitati ce slavesc “realizarili” perioadei.
In “Memorialul Sighet”, pe un perete care-si aminteste toate acele lucruri cumplite intimplate acolo, se afla un mic panou cu un citat din Milan Kundera: “Daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. Stati linistiti, e valabil pentru oricine altcineva in afara romanilor. Noi sintem un popor talentat si complet deosebit de celelalte. Fideli traditiei de a ne pirjoli cimpiile si de-a ne seca fintinile in calea invadatorilor, noi ne-am suprimat deja memoria, asa incit nimeni din afara nu va mai avea cum sa ne ucida ca popor. De asta ne ocupam foarte bine si singuri.