Imbracata-n rochita cu volanase, cu parul plin de fundite, trebuia sa recit:”Pisicutul Pisicel/ Ar vrea sa vada si el/ Cum arata un soricel” sau “Mai Ront-Ront, esti un bandit/ si inca unul renumit!”. Pina cind mi s-a acrit.
Cititul m-a salvat de Pisicel. Imi placeau povestile atit de tare incit am fost capabila sa ma bucur de fiecare imbolnavire care ma scutea de scoala. Citeam in pat, printre aspirine si febre, niste povesti arabe fascinante si imi primeam eroic injectiile. Nu! Nu erau cele O mie si una de nopti. Nu! Precis nu erau! Cele O mie si una de nopti ma enervau pentru ca tot aparea in ele o doamna, una… Seherezada, care nu intelegeam ce cauta printre povesti (nu aveam volumul intii care m-ar fi scos din “ceata”).
In copilaria mea de-atunci, Habarnam a fost singura carte mai importanta decit desenele animate! In copilaria mea de-acum, numai Micul Print e mai important decit Oblio. Televizoarele sint pline de desene animate. Pacat ca personajele au inceput sa vorbeasca romaneste, iar copiii au incetat sa mai invete engleza de dragul lor. Variantele mioritice ale lui Disney isi schimonosesc vocile de parca ar participa mereu la un concurs de ragete si tipete. Nu conteaza! Exista computerul! Copiii de azi se nasc pe tastatura, iar Jerry de mult nu mai e “mouse”-ul lor preferat. Exista si Harry Potter; exista si “inelele” care ii scutesc pe copii de citit atit timp cit filmele apar mai repede decit se hotarasc parintii sa cumpere cartile.
Ati vazut Les Triplettes de Belleville? Ce bine ca nu mi-am consumat copilaria si pot vedea tone de desene animate pina cind cite-un film ca Tripletele… imi incununeaza vizionarile. Sau Pantera Roz. Am cam ignorat-o in prima copilarie. Atunci am remarcat doar culoarea. Acum e printre preferatele mele.
Dincolo de ierarhii e pinguinul lui Gellu Naum: Apolodor. Nu cred ca l-am cunoscut la virstele mele mici. Poate l-am intilnit in cartile altor copii, dar sa-l citesc eu… Mi-as fi amintit daca s-ar fi intimplat. Stiam personajul, sau poate doar mi se pare ca-l stiam. Imi amintesc imagini: un pinguin pe gheata, un pinguin prin desert, un pinguin si-o maimuta, un pinguin pe vapor, un pinguin printre pinguini… Dar “ochii sint orbi. Cu inima trebuie sa cauti”, ii spune vulpea Micului Print si inima mea are nevoie de translatorul Apolodor. Nu pentru ca fara el n-ar intelege. Nu. Pur si simplu de dor.