In urma acestei “cheltuieli nechibzuite de energii, cu care omul intelept ar putea pava o strada”, omul neintelept, adica “ingrijit” si preocupat de moda, ajunge un monstru. Pe Aldous cel extremist nu-l cunosc personal, dar l-am gasit destul de multumit de viata lui in Dictionarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu, una dintre cele mai ingenios-fermecatoare carti care s-au scris vreodata la noi, lectura oligatorie si totala pentru orice enticlopedist cu vreo urma de respect pentru meseria lui.
Sar de la una la alta. Am un amic, beckettian si bukowskian mai mult decit convins, care de o luna de zile duce in geanta Orice, volumul de poeme al lui Sorin Ghergut aparut recent la Pandora M. Si cind are o pauza, la munca sau in metrou, o scoate si mai citeste citeva rinduri. (Amicul meu nici nu-si lustruiste pantofii, nici nu merge la tuns de doua ori pe luna, nici nu-si calca pantalonii. Deci nu e un monstru. Ce-i drept, se rade o data la citeva zile, ceea ce-l scuteste pina la urma de niste Petrarca…) Orice nu e groasa, dar e atit de sclipitoare incit e imposibil s-o consumi rapid si s-o uiti apoi intr-un raft din care nu mai sterge nimeni praful un an. Orice iti face creierul sa se scuture de ris si groaza, lucru la care cartile de poezie nu se prea pricep de obicei. “O camera goala, eventual cu un fotoliu; name it «camera lui ghergut», sau, mai bine, «camera ratiunii». Cind intri in ea, timpul, in lume, sta, cind iesi reporneste. Singurul lucru pe care-l poti face inauntru e sa gindesti. Ore ani, eternitate.”
Sigur, daca timpul se opreste, e inutil sa te razi, deci poti “o mie de ani matematici, o mie de ani chimie, o mie de ani fizica, o suta de ani stiinte ale pamintului, doua sute de astronomie, o mie de biologie, zece mii de stiinte umane”, si mai e loc si de: “5 minute ca sa invat germana, 10 pentru latina si greaca veche, 10 pentru analiza matematica, 10 pentru fizica si chimie, 5 pentru biologie, 7 ca sa parcurgi Platon in traducere si original, 1’ pentru presocratici… 5’ pentru fenomenologia spiritului, 4’ pentru critica ratiunii pure… 6’ ca sa recitesc Proust si 3’ pentru Thomas Mann” (am tot citat din poemul Camera). Cred ca tocmai i-am imprietenit pe Aldous si pe Ghergut.