Cineva totusi a locuit, macar mai demult, in cladirile astea pustii, in odaile cu tapetele umede de singuratate, cineva a stat in fotoliile largi, comode, avind blanuri de urs intinse pe jos pentru a li se proteja talpile parfumate si moi, desculte din prea mult rasfat, de frigul unor ierni nesfirsite, in prezenta afectuoasa a ogarilor toloniti, cascind de li se rupeau falcile si caninii le straluceau orbitor in fata marilor seminee…
Si cum sa nu ma doara sufletul de bucurie, cind ani de zile am visat cu ochii dusi-dusi-dusi pe stralucirea liniilor ferate, mereu paralele, mereu ingustindu-si in departare spatiul dintre ele ca spre o inmanunchere definitiva, undeva, in cine stie ce halta minuscula, zvirlita in cimp. De obicei in garile dezafectate, cu personalul disparut, pe liniile moarte cu garnituri intregi scoase din circulatie, se intimpla minuni! Apare fantoma cite unei drezine alunecind fara nimeni in ea…
Veronica D. Niculescu: Si eu care ma pregateam, ca-n zilele tihnite de luni deghizate-n duminici, sa ies comod in prelungiri cu citatul cu gaina! Nu mai merge, s-a jumulit. Acum s-ar potrivi povestea cu “sfirciiala”, pe urmele unui joc de cuvinte, dar ce poveste lunga si complicata mai e si asta…
E.B.: Uite ca am depistat si eu, marind poza, in stinga liniilor, de fapt pe drum, gaina! Un mototol de pene strabatind calm, nesperiat de masini, pe partea carosabila. Iar tu acum fugi la altceva, la “sfirciiala”, promitind explicatii destul de complicate. Asa ca am cautat intr-un dictionar de arhaisme ce-i cu sfirciiala asta! Ar insemna: 1. tragere pe nas si cu zgomot a aerului; smiorcaire, smirciire, sfirciit. 2. tragere pe nas a tabacului, pipare. Normal ca daca nu cunosc contextul degeaba ma strofoc eu acum. Asa ca s-ar cuveni sa ma pui in tema si pe mine!
V.D.N.: Ca sa scurtez la singe o poveste lunga, ideea ar fi ca eram la vinatoare de cuvinte de tipul “doi in unu”, imi trebuia unul care sa cuprinda si smiorcaiala prefacuta a unui personaj feminin, si cauza smiorcaielii, si anume o muscatura foarte precisa. Asa mi-a iesit in cale minunatul “sfirciit” si sora lui mai plina de initiativa, “sfirciirea”. E limpede de-acum si cam din ce zona era muscat personajul si de ce m-a amuzat asa de mult potrivirea. Pentru ilustrare, a se vedea tabloul “Originea Caii Lactee”, de Tintoretto. Totusi, dupa ce m-am jucat cu cuvintul asta, l-am abandonat pentru un altul, mai la locul lui (in poveste). Asta-i soarta… Dar l-am pastrat la clasorul cu timbre colorate!
E.B.: Care va sa zica, chirurgical vorbind, aduceai sensul sfirciirii pe linga o ablatie de mamelon, ca apoi sa ma bag eu ca nebunul cu capul in albume si sa caut Tintoretto cu “Originea Caii Lactee”! Dar pe urma sa te razgindesti si sa pui la presat in glosarul tau cuvintul! Ma depaseste, ramin la gaina initiala, asa cit e ea de gaina cinstita pe lumea asta! Vorba cintecului invatat de la varul meu mai mare, Pilu, bucuros ca a mai luat un examen la care fusese tufa: “Mai copii, nu fiti cretini,/ Nu mai omoriti gaini./ Caci gaina ne da noua/ Lapte, cas, brinza si oua!”. Si ridea in hohote de bariton! Fiindca era angajat si in corul Operei!
V.D.N.: Cam asa se striga si cind eram eu mititica, pe la cozile la carne si lapte, doar ca ultimul vers era: “Lapte, brinza, unt si oua”. Unt in loc de cas. Tot lactate, desi alta sfirciiala lactee, tot trei litere. Cu treiul asta poate am putea continua aniversar, data viitoare?