Am tot mai acut senzatia, ca om ce si-a platit biletul la spectacol in 2004, cu ocazia alegerilor, ca asist la o susa de prost-gust, in care mi-au aparut cu totul alti actori decit cei trecuti pe afis. Batalia cu numeroase accente penibile dintre PD si PNL mi-a provocat nu o data regretul ca particip la acest circ, fie si numai din postura de spectator, iar neinspiratia multor actori, care il copiaza pina si la gesturi pe actorul principal, Traian Basescu, a devenit tot mai greu de suportat.
Zilele trecute am citit un interviu acordat de Monica Macovei in „Evenimentul zilei” (8 nov. 2006). Nu ma asteptam la nimic spectaculos: prestatia ministrului Justitiei a fost, in ciuda imaginii la care s-a lucrat de zor dinspre cel mai inalt nivel, una dintre cele mai proaste din actualul executiv. Incapacitatea doamnei Macovei de a coordona o justitie inecata in coruptie si birocratie a devenit evidenta imediat dupa ce primele petarde de presa, cu arestari de fatada si eliberari imediate, s-au fisiit.
Si-atunci, ce altceva poate sa faca doamna Macovei din pozitia domniei sale? Da interviuri in care afirma, in mare, trei lucruri esentiale: 1. „simt sustinerea PD si, in primul rind, a presedintelui”; 2. „in Romania sint grupuri de interese care nu vor schimbari”; 3. „mi se pare ca e nevoie de alegeri anticipate”. Va ginditi brusc la Traian Basescu? Da, sint exact cuvintele lui. Plus ale multor alte reflexii ale presedintelui: Emil Boc, Adriean Videanu, Theodor Stolojan, Mona Musca, Valeriu Stoica si altii, dar toti acestia nu mai conteaza, ei sint anulati ca personalitate, sint doar portavocile unui cliseu prezidential. Iata insa ca, prin Monica Macovei, cliseul s-a extins in sinul guvernului.
Doamna ministra care a esuat lamentabil in functia ei incearca, la rindu-i, sa ne convinga ca avem o Alba ca Zapada, Traian Basescu, plus sapte pitici, adica cei din PD si grupul antiliberal din jurul PNL condus de Stolojan, care lupta de zor impotriva unei vrajitoare rele numite, in momentul de fata, PNL. La atit pare a se fi redus politica romaneasca in prag de intrare in UE.
Nimic neobisnuit in asta. Socheaza insa ca acesti oameni, care au inceput sa loveasca din toate partile un partener de guvernare, incercind ridiculizarea PNL-ului prin declaratii prezidentiale, punind bete in roate guvernului, inventind alternative liberale, atacind, iata, si din interiorul executivului, au reusit sa fac toate acestea doar prin colportarea acelorasi clisee lipsite de substanta: „grupuri de interese” si „alegeri anticipate”. Numesc si anticipatele cliseu lipsit de substanta pentru ca acestea par a fi devenit un interes vital al Romaniei, fara ele tara neputind sa mai faca un pas inainte. Cind, de fapt, anticipatele sint doar o obsesie a PD-ului, care-si imagineaza ca ele ii vor oferi mai multa putere.
Prin aceasta lupta de prost-gust, purtata cu arme atit de schematice, oamenii politici care evolueaza in fata noastra par a ne desconsidera, mizind pe faptul ca sintem spectatori needucati, care-i aplaudam in ciuda performantelor mediocre, numai pentru ca stiu sa creeze perdele de fum frumos colorate. E adevarat; nu stiu insa cit de indignat ar trebui sa fiu, de vreme ce, iata, le iese. De vreme ce sondajele indica faptul ca jumatate dintre spectatori aplauda frenetic. Nu pot, in concluzie, sa nu ma gindesc ca, de fapt, oamenii politici ne dau exact ceea ce meritam: perdele de fum colorat, artificii si clovnerii. Partea proasta e ca, spre deosebire de spectacolele obisnuite, noi, ceilalti, cei care ne dorim ceva mai mult, nu putem sa ne ridicam si sa parasim sala. Asa ca inghitim, frustrati, susa.