Daca totul s-ar fi oprit aici, ar fi fost bine. Ar fi fost doar un chef de dimineata al presedintelui. Dar puzzle-ul se pare ca provoaca mari ambitii atunci cind e vorba de piese reprezentind bucati din Romania, iar politicienii nostri de orice fel au prins gustul jocului. U.S.L.-ul s-a virit rapid in ecuatie, trintind o varianta cu douasprezece regiuni, ca sa fie mai cu mot. Si deja lucrurile se complicau, deveneau palpitante.
“Palpitant” insa nu e un cuvint suficient. Pornind de la el, am trecut urgent la palpitatii de-a dreptul. Si inca unele cu iz nationalist, caci intr-un puzzle de o asemenea marime trebuia sa intervina si U.D.M.R.-ul. Care, spre deosebire de P.D.-L. si U.S.L., are in tot acest joc o piesa preferata, una dodoloata si centrala, careia ii spune pe romaneste Tinutul Secuiesc. Deodata, udemeristii s-au prins ca ludicul care ne-nconjoara le poate fi extrem de folositor. In varianta lor, avem nevoie de saisprezece piese. Iar cea cu pricina, de fapt singura care-i intereseaza, ar reuni numai vreo trei actuale judete: Harghita, Covasna si Mures. Intimplator, fireste. Intimplator in sensul ca doar intimplarea face ca-n aceste trei judete sa se vorbeasca preponderent maghiara.
Numai ca ungurii din Romania mai au si-un Partid Civic Maghiar. Care e cam deranjat de viziunea limitata si modesta a U.D.M.R.-ului. Acest P.C.M., cuprins brusc de grija tarii, s-a gindit ca este nevoie de sprijinul lor in jocul numit pretentios “reorganizare administrativ-teritoriala”. Si, pe linga Tinutul Secuiesc, mai propun vreo trei cu iz deloc placut nationalistilor romani, anume Transilvania de Nord, Transilvania de Sud si, surpriza au ba, un judet numit Partium, care aduce aminte de Regatul Ungariei Mari. Din nou intimplator. Sau nu. Nu, de vreme ce aceste patru judete seamana mult de tot cu regiunea care a apartinut, cindva, Ungariei. C-asa e-n puzzle.
Sint convins ca si partide care abia string o mina de oameni cind organizeaza un picnic au la rindu-le cite-o “viziune mareata” privind reorganizarea despre care vorbim aici. Dar, pentru o introducere in tema, e destul. Poate ar mai trebui precizat doar ca ideea nastrusnica ivita dintr-un chef de dimineata al presedintelui Romaniei a ajuns si in Ungaria vecina, care, prin vocea vicepremierului Zsolt Semjen, a constatat ca jocul de puzzle e prea interesant ca sa ramina deoparte, intervenind astfel: “E o problema de viata si de moarte pentru etnicii maghiari ca regiunea istorica a Tinutului Secuiesc si judetele populate de etnici maghiari sa ramina unite”. De viata si de moarte? Poate-un pic cam mult pentru un simplu joc.
Unul simplu, dar iata cit de complicat. Pentru ca, in acea trezire cu chef, Traian Basescu nu pare sa fi prevazut (ceea ce nu-i chiar de mirare) incotro vor bate vorbele lui. Pe cei care-l vad in continuare un strateg genial i-as intreba unde e strategia atunci cind, printr-un plan prostesc, a dat apa la moara nationalistilor maghiari si romani, creind tensiuni pe care le-am fi vrut uitate? Auzim formule noi, precum “nesupunere civica”. Reauzim, spusa de-acum raspicat, sintagma “autonomie pe criterii etnice”. Printre maghiarii din Ardeal bate un, usor deocamdata, vint revolutionar. Printre romanii verzi se strecoara chemari strabune, eroi-comice, dar care pot deveni tragice.
Un singur om, la vremea asta, isi freaca miinile de bucurie. Strategul genial Traian Basescu i-a oferit deja citeva procente in plus la viitoarele alegeri. Si ele vor creste. E vorba despre Corneliu Vadim Tudor. Sarit din schema de-o vreme, tribunul P.R.M.-ului si-a primit injectia de vitalitate din partea felcerului Basescu. Pe baza reizbucnirii din nimic a tensiunilor interetnice, cariera sa va renaste. Iubitorii presedintelui vor zice ca tocmai asta a fost scopul lui. Mergem prea departe insa. Mult prea departe.
Un chef de dimineata iresponsabil, atit. Care seamana insa, din pacate, a scinteie extrem de periculoasa, ce mocneste intru a aprinde un foc. Asta a obtinut Traian Basescu. Strategie geniala? Marele strateg s-a aratat (inca o data) doar un biet emitator de nazbitii pe care nu le vede in ansamblul lor si pe care n-are capacitatea de a le controla. Si, ca un adevarat capitan, asa cum face de obicei, daca lucrurile o vor lua razna de tot, se va retrage demn si curajos in cabina, ridicind din umeri si dind vina pe secunzi.