Ajungem insa cu povestea si la noi, trecind de asta data prin Spania, Franta sau, mai ales, Italia. Simtim dintr-acolo un vint aspru, ajunge la noi incarcat cu ura si ne incarca si pe noi cu aceeasi ura. Poate mai mare. Cititi forumurile de pe internet. Fiti atenti chiar la propriile ginduri fata de romi. Nu, fata de tigani, caci noi nu suportam cuvintul “romi”. Ura noastra, venita mai nou pe filiera spaniola, franceza sau italiana, provine din faptul ca ei ne reprezinta. Ei, romii. Ei sint vinovati de toata imaginea negativa pe care ne-o facem in Vest, asa gindim, asa aflam citind pe forumuri. Noi, romanii, in schimb, sintem piinea pamintului, oriunde mergem lasam o impresie extraordinara.
Si de parca n-ar fi de-ajuns, vine si Academia cu o nazbitie. Cica vor sa scoata din dictionare cuvintul “tigan”. Ce importa ca Academia n-a spus niciodata asta, ci doar ca intentioneaza sa repare nefirescul si sa explice cuvintul si-n sensul lui negativ, peiorativ? La noi asa a ajuns, ca vor sa-l scoata. Or, fiindca am devenit cu totii brusc lingvisti de meserie si mari pretuitori ai limbii romane (nu conteaza ca pe forumurile de internet si paginile de Facebook o schilodim in ultimul hal), sarim ca arsi: ne vrem cuvintul inapoi! N-aveti dreptul sa ni-l furati! Cum am putea sa ne ducem viata mai departe fara acest cuvint?
Slovacia, Ungaria, Romania, Spania, Franta, Italia. Plus stirea extrem de actuala din Bulgaria. S-au adunat deja citeva tari, dar nu le amintesc pe altele numai pentru a nu lungi nepermis acest articol. Europa traieste, din plin, o “problema tiganeasca”. Si daca am pus intre ghilimele aceasta problema, aducind-o la nivel de sintagma, avem o alta problema: ne trimite imediat cu gindul in urma cu vreo saizeci-saptezeci de ani. Si daca ne amintim ca extremismul de-atunci, adunat si-apoi scurs intr-un cumplit razboi mondial, s-a nascut dintr-o criza economica majora, avem voie sa tremuram un pic. Dar citi o facem? Citi bagam de seama ca, dupa acel razboi, Europa s-a straduit, traumatizata, sa elimine extremismele, sa integreze, sa multiculturalizeze? Citi intelegem cu adevarat ca tocmai traim anii in care aceste eforturi incep sa se duca de ripa, provocind, fortind un viitor cu mari si ingrijoratoare semne de intrebare?
Revin in Romania. De fapt, in spatiul virtual romanesc. Pe Facebook, mai exact. Unde de curind un scriitor, cu destui prieteni sau “urmaritori” virtuali, se ingrijora public pe tema deja amintita a disparitiei cuvintului “tigan” din DEX. Repet, o ingrijorare gresita din start, caci nu asa s-a pus problema. Insa cele citeva cuvinte postate de el au atras imediat zeci, poate sute de comentarii. Am incercat sa intru in discutie, atins de extremismul afisat de multi dintre cei ce postau. Nu s-a putut: reactiile la postarile mele moderate au fost, in majoritate, intr-atit de inflamate si de absurde, incit dialogul a devenit rapid imposibil de purtat.
Iar cei mai multi intrau intr-o “logica” a furiei ce parea de necombatut. Intrebarea: “Pe tine nu te deranjeaza cei care fura, care umbla murdari sau care ne fac de ris in Europa?” cere un raspuns afirmativ. Care insa face loc unei concluzii intermediare: “Pai, majoritatea dintre ei sint asa!”. Si mai face loc unei intrebari: “Zi-mi si mie care-i procentul de romi curati, civilizati, normali? “. Ceea ce permite, pe ideea ca procentul e mic, si un raspuns final: “Vezi deci ca asa sint ei, tiganii, indiferent cum ai da-o?”. Altfel spus, traim in democratie: daca 60% sint asa, sa zicem, restul de 40% trebuie sa se supuna majoritatii si sa accepte ca toti sint asa!
Nimic mai oripilant, mai inspaimintator decit acest exercitiu “democratic” al urii. Nimic mai oripilant, mai inspaimintator decit faptul ca am ajuns, din nou, sa calculam dreptul la toleranta, la respect, la intelegere, poate chiar la viata in functie de niste cifre. S-a mai intimplat asta. Si, cind s-a intimplat, fara exceptie, totul s-a prabusit intr-un dezastru.
Noi, bulgarii, slovacii, ungurii, italienii si, din pacate, multi altii. Dispretuind in cor o vorba, pe motiv ca a devenit cliseu: anume aceea ca nu invatam niciodata nimic din istorie, prin urmare ea devine ciclica. Apelez din nou la ceea ce scriitorul Milan Kundera spunea la un moment dat: “Daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. Noi, romanii, ba chiar noi, europenii, ne-o suprimam in fiecare zi. Pregatindu-ne parca, cu o furie inconstienta, pentru o sinucidere in grup.