O vreme a existat speranta ca, odata ce “vechea garda” a administratorilor, politrucilor si functionarilor comunisti va fi inlocuita cu tinerii educati dupa 1989, lucrurile se vor indrepta. N-a fost cazul. Tinerii care au urcat in hirzobul puterii (de orice fel ar fi ea) au fost selectati de batrini, dupa chipul si asemanarea batrinilor si conform modelului vechi, prost si nefunctional.
De altfel, pe oricine ai intreba de ce nu se poate face nimic, va raspunde – pe deplin justificat – ca de vina e sistemul. Intr-adevar, sistemul, cel impotriva caruia indivizi izolati, oricit de entuziasti si idealisti ar fi, nu pot face nimic. Sau nimic semnificativ.
Doar ca aici intervine o intrebare: cine a creat, sustine si perpetueaza sistemul? Cine alege, numeste, linguseste si slujeste reprezentantii sistemului corupt, ineficient si cum o mai fi el? Pai, noi. Cetatenii. Romanii. Cind si cind mai apare cite un Coriolan Draganescu, un luptator impotriva sistemului devenit parte a lui si transformat intr-un slujitor fidel al acestuia, si cu fiecare nou Coriolan Drag… caragialian mai moare o speranta. Pentru ca, dupa cum ziceam, sistemul sintem noi. Noi l-am creat si l-am perpetuat.
Solutia pe care o propun, desi nu-i una usor de acceptat, pleaca de la un adevar la fel de greu de recunoscut: acela ca poporul roman, adica populatia cu cetatenie romana din tara cu numele Romania, nu a reusit niciodata sa creeze un sistem administrativ, politic si juridic bun. Pur si simplu nu-i iese. Nu e in stare. Nici macar aurita perioada interbelica, la care revenim mereu, ca la un paradis pierdut, n-a fost atit de aurita, iar prosperitatea ei s-a datorat in parte si ramasitelor de ordine, morala si disciplina administrativa ramase de pe urma administratiei austro-ungare. Alt sistem, alta educatie, alti oameni.
O dovada in plus o constituie si faptul ca o mare parte din romanii emigrati in strainatate – individual sau in grupuri – se incadreaza binisor in lumile in care aterizeaza si devin niste cetateni buni ai… Canadei, Australiei, Statelor Unite, Spaniei, Italiei, Germaniei s.a., s.a., s.a. Asadar, romanii se incadreaza cu usurinta intr-un alt sistem, administrat de altii, il accepta si pina la urma chiar si-l asuma. Si sint multumiti.
E clar: romanii n-ar fi niste cetateni rai, ci s-ar putea dovedi la fel de buni, de harnici, de onesti si de civilizati ca orice alti europeni educati si prosperi. Ar putea s-o duca chiar mai bine si ar fi mai putin incrincenati. Ii impiedica un singur lucru: faptul ca nu sint in stare sa creeze un sistem functional la ei acasa. Pe de alta parte, e limpede ca, spre binele lor, se pot supune unui sistem strain caruia i s-a verificat eficienta. Asadar, solutia cea mai buna ar fi sa cream aici, in Romania, un astfel de sistem. N-ar fi ceva nou – doar am avut rege strain si n-a fost rau cu el (ci doar cu Mitica de Hohenzollern, prima odrasla regala nascuta si educata in sistemul local). Ar fi doar ceva mai radical.
Cum spuneam, e o idee greu de acceptat. Dar daca am trece de acest prim hop, cel mai greu, si am accepta-o, atunci totul ar deveni foarte usor.