Preluind modelul impus de ofiterul Alexandru Gheorghe, s-a imbracat in costumul de comandant de nava (care, nu mai e nici un secret, e si costumul lui de comandant de tara), pentru ca protestul sau sa capete greutate. Da, Traian Basescu a coborit miercuri seara in Piata Universitatii, gata sa se prinda-n hora cu manifestantii ramasi acolo, gata sa urle impotriva sistemului.
Daca nu l-ati vazut totusi, e pentru ca a facut-o simbolic. De la pupitru, adresindu-se mass-mediei. Pentru ca Traian Basescu nu e nevoit sa blocheze trecerile de pietoni, nici sa inghita fulgi de gheata cind isi urla revolta, nici sa se imbrinceasca cu jandarmii pentru a-si spune pasul pe la televiziuni. Prezenta lui in Piata, despre care vorbeam la inceput, nu trebuia deci vazuta, ci simtita. Asta a fost intentia protestatarului Traian Basescu. Sa-l simtiti acolo, alaturi, prin ceea ce a tinut sa va transmita. Sa vedeti ca mesajele lui sint la fel cu ale voastre.
Primul si cel mai important: de multe ori, in Piata, v-ati exprimat, fie pe pancarte, fie prin sloganuri, dispretul fata de clasa politica. Ati scris, sinceri sau provocati, nu mai conteaza, ca “U.S.L. + P.D.L. a Aceeasi mizerie”. Sa nu credeti ca presedintele vostru are alta parere. Dimpotriva, a spus-o raspicat miercuri, in citeva rinduri, ca toate partidele sint la fel, egale adica: “Nu vizez un partid anume, ci toate partidele. Indiferent ce declara, nici unul nu a vrut sa miste lucrurile”. Ati observat ca oamenii politici sint aceiasi, ca nimic nu se schimba? A observat-o si presedintele-protestatar: “Partidele politice nu pot fi credibile spunind ca reformeaza Romania cind ele nu s-au putut reforma pe ele insele”. Ati strigat cu disperare ca v-ati saturat ca austeritatea sa va afecteze numai pe voi, nu si pe politicieni? A strigat si noul revoltat: “Poporul si-a facut datoria cu privire la trecerea prin criza. E de data aceasta rindul politicienilor sa asigure stabilitatea tarii si continuarea proceselor de reforma”.
Poate ca toate astea vi se par totusi insuficiente. Poate ca inca nu l-ati simtit de-ai vostri, nu l-ati simtit la fel de curajos, de dirz. Poate vi se pare o diferenta intre a-ti striga nemultumirile zile, saptamini la rind, in frig, in imbulzeli create fie din interior, fie de jandarmi, si a ti le exprima intr-un discurs de nici o ora, din fata unui pupitru. Va inselati, domnia sa e cel putin la fel de curajos, cel putin la fel de dirz. A afirmat-o fara urma de ezitare: “As vrea ca nimeni sa nu mizeze pe lasitatea mea in a spune ce e de spus”. Si a incheiat spectaculos, ca sa va fie clar cit de alaturi de voi, intr-un mod aproape eroic, este: “Eu pot sa lupt fara probleme cu politicienii, niciodata insa cu poporul!”.
Si v-a mai fost in multe privinte alaturi. Daca totul, spre exemplu, a inceput cu Raed Arafat, caruia initial i-ati strigat numele, nici Traian Basescu nu l-a uitat pe medic, acceptind, a la Postelnicu, ca a facut o gafa publica in “disputa cu Raed Arafat”. V-ati plins de reducerea salariilor, de C.A.S. pe pensii, s-a plins si Traian Basescu de aceleasi lucruri, dind insa vina pe criza mondiala. Ati cerut locuri de munca, presedintele-protestatar a rezonat cu voi, spunind: “Nu exista un lucru mai important azi decit crearea de locuri de munca”. V-a suparat coruptia si ati pus-o pe sute de pancarte, ati gasit in revoltatul Traian Basescu un camarad de idei: “Oricit de mare ar fi presiunea cu eticheta de «dictator», voi continua sa sustin fara rezerve toate institutiile statului care lupta impotriva coruptiei”. Si multe, multe altele asemenea.
Asta a facut miercuri seara Traian Basescu, in spasita lui “interventie cu romanii”: a coborit, simbolic, in Piata. Sau, asa cum ii place sa creada, a coborit printre matelotii sai. Caci singur a spus-o, bombastic, in finalul “interventiei”: “Sint de meserie comandant de nava si nu am ratat niciodata destinatia. Nu o s-o ratez nici acum, cu Romania”.
Comandantul Traian Basescu are totusi o mica problema. Caci matelotii de pe “nava Romania”, care i-au fost credinciosi atita vreme, s-au saturat de-un timp si, pe nesimtite, l-au coborit intr-o barca, alaturi de citiva dintre ofiterii sai, la fel de derutati ca si el. Iar discursul inflacarat pe care l-a tinut nu mai are cum sa ajunga la urechile oamenilor – corabia s-a indepartat, “ruptura” despre care el insusi vorbea se intinde pe multe mile marine. Astfel incit vorbele sale empatice au rasunat vag, printre valuri.
In realitate, bietul comandant de nava a ajuns un fel de sef de barca ratacita, fara sistem de navigatie, fara a sti deci incotro se indreapta.