Din cartea ei am aflat pentru prima data despre aceasta personalitate aparte a pianului, un pedagog de o modestie si de o arta putin comune in zilele noastre. Un artist ce prefera sa cinte in public doar Beethoven, Schubert si, mai recent, Schumann si ale carui discuri se numara pe degetele unei miini. Cele din urma, un set cu ultimele trei sonate ale lui Schubert, au aparut nu de mult la casa sa de discuri preferata si au trecut neobservate in Europa**.
La prima sa auditie, in fata lui Chodos, Zhu Xiao Mei ii cinta Fantezia in Do major, Op. 17 de Schumann. Fara sa o intrerupa, la sfirsit, dupa o tacere scurta, cu capul intre miini, profesorul ii spunea: “Aveti degete frumoase, dar ceea ce ati cintat nu are nici un sens”. Dar o accepta ca studenta… Increderea in Gabriel Chodos, “imens muzician si pedagog remarcabil, un artist cu idei clare”, nu avea sa o regrete niciodata. Dimpotriva. Ceea ce o frapa ulterior era “calitatea sonoritatii lui: profunda, de ambra, delicata”. […] “A demonstra simplitatea a ceea ce pare complex si complexitatea a ceea ce pare simplu, aceasta este lectia unui mare maestru.”
Zhu Xiao Mei ii descrie, probabil cel mai bine, si elementele pedagogiei: “regimul nemilos” la care o supune, aparenta “glaciala”: “pentru a-i supravietui trebuie sa te lupti”. Iar studiul cu el presupunea o pre-conditie: “respectul absolut al partiturii”; “singurul mijloc de a-i fi fidel compozitorului este sa-l privesti in profunzime”. “Vrea sa studiez partitura la lupa, literalmente.” Si avea sa o faca pentru a patrunde apoi cu el in ceea ce pedagogul considera cele “doua fundamente ale interpretarii muzicale: fraza muzicala si angajamentul”. “La fiecare rind al unei lucrari, el se intreaba: unde este fraza? Dincolo de indicatiile barei de masura si chiar ale semnelor de legatura, unde incepe ea exact si unde se termina? Unde atinge apogeul? Si de ce este asa?” In privinta angajamentului, Gabriel Chodos considera ca “trebuie sa fii in interior, dincolo de maximul posibil, si sa dai totul din tine. «Generozitatea este calitatea cea mai mare pe care trebuie sa o aiba un muzician»“.
Trimisa sa ia cursuri de jazz cu un profesor de la conservator, pentru a o stimula sa se angajeze mai mult in interpretare, Zhu Xiao Mei invata “capacitatea de a fi libera in constringere, facultatea de a da maximumul energiei sale in cursul unui concert, puterea de a crea o ambianta”.
Si apoi a urmat imersia in marea muzica, studiul unei miscari lente dintr-o sonata de Beethoven, “acolo unde se vede cine este capabil sa dialogheze intr-adevar cu compozitorul. O miscare lenta de Haydn, Mozart sau Schubert intr-o anume maniera este mai simpla, mai melodica, mai imediata. Beethoven este mai modern, mai abstract, muzica sa este constituita din mici celule”. Iar apoi o piesa de Schumann pentru a invata cel mai bine “sa varieze starile de spirit”: “Cind cinti aceasta lucrare sDavidsbundlertänzet, totul trebuie sa ramina stabil. Trebuie evitate efectele primare, cum sint modificarile de tempo, fortissimi sau pianissimi excesivi. Daca nu, totul se prabuseste. Numai touche-ul tau trebuie sa varieze. Trebuie sa faci sa treaca emotia doar prin acest mediu”.
“Un mare interpret, un mare pedagog”, conchide Zhu Xiao Mei si, citind-o, te intrebi cine este acest Gabriel Chodos. Am aflat-o pe scurt intr-un interviu recent dat de el cu prilejul unui recital radiodifuzat la Boston: nascut la New York, fiu al unui rabin cu predispozitii muzicale insuflate de studii de vioara si canto, detinator al unei licente in filosofie (dar convins ca “exista mai multa filosofie in patru masuri dintr-o miscare lenta a unei sonate de Beethoven, decit in orice carte pe care as putea-o citi”), elev, incepind de la 16 ani, al lui Aube Tzerko, unul din putinii discipoli ai lui Arthur Schnabel, cu o diploma de pianist de la Academia de Muzica din Viena, astazi de 25 de ani, profesor la Boston, la Conservatorul New England…
Daca vreti sa descoperiti un mare si profund pianist al epocii noastre cautati-i inregistrarile cu ultimele sonate de Beethoven si Schubert…
* Zhu Xiao-Mei, La Riviere et son secret. Robert Laffont, Paris, 2007.
**Franz Schubert, The Last Three Sonatas. Gabriel Chodos, piano. Fleur de Son Classics (FDS 57995) 2 Cd.