— Da.
— Aaa! Hai salut. Ce faci? Nu te-am recunoscut.
— Noroc! Nici eu. Bine, sanatos…
— Ce tare sa ne intilnim asa, la banca!
— Da, tot am zis ca ne vedem, ne sunam, dar n-am mai apucat.
— Platesti chiria?
— Da. Tu?
— Rata. Copiii sint bine? Citi ai acum?
— Bine, bine. Sase am.
— Mama… Aveai doar doi ultima oara.
— Da, cresc foarte repede.
— Da, ce de mult nu te-am vazut…
— Asa-i. Nu prea am mai iesit. Nu m-am vazut cu nimeni de mult. Asta e ciinele, ce sa-i faci?
— Chiar, am auzit ca te muti? Pleci de pe Rottweiler?
— Da, nu mai… M-am saturat. Stau de prea mult timp aici si n-am reusit sa ma obisnuiesc.
— Si unde te duci?
— Inapoi pe Beagle. E mai mic, mai linistit, blind.
— Da? Dar de ce pleci?
— Pai, aglomeratia in principiu. Prea multi purici. Trafic, timp pierdut pe drum, agitatie… Din astea. Si multe capuse… Pe Beagle nu-s capuse.
— Am inteles. Da, dar nu e mai bine pentru tine sa fii aici? Ca ai mai multe contacte, in teatru, unde mai lucrezi tu, alte posibilitati, nu?
— Nu chiar… adica, eu oricum lucrez mai mult pe alti ciini din parc, tot sint pe drumuri, si asta pot s-o fac de oriunde. Pot sa ma duc la concerte si la spectacole oriunde as sta. Nu trebuie sa fiu intr-un anume loc.
— Da, asta asa e. Dar, orisicit, ai mai multe lucruri de facut aici.
— Posibil, da… Adica sint multe lucruri bune. Activitatile culturale de exemplu. Si sint multi purici faini. Dar parca se amesteca in marea masa de capuse si-si pierd… valoarea cumva, nu stiu cum sa zic. Si e foarte agresiv tonusul general.
— Inteleg. Na, e Rottweiler.
— Totul e alergatura. Sa sari cit mai sus, sa prinzi cit mai multe posibilitati, ca sa ai cit mai mult, ca sa poti alerga mai tare, sa poti sari mai sus si tot asa. Am nevoie de liniste, vreau sa stau sa ma gindesc la lucruri, sa creez. La tine da, la multinationala n-ai ce sa faci pe un ciine mai mic, dar la mine nu se aplica. Artistul trebuie sa stea acolo unde se simte bine. Arta nu functioneaza pe principii materiale.
— Am inteles. Na, tu stii mai bine. Sa nu-ti para rau.
— N-o sa-mi para. In general nu mi-a parut rau niciodata cind am luat decizii majore. Mi-au iesit bine tot timpul.
— Pacat ca n-o sa ne mai vedem.
— Oricum, la cit ne-am vazut… O sa mai vin pe aici, ca mai am treburi. Mai joc intr-un spectacol, o sa ma apuc de un proiect nou, la vara. Ai sa rizi, dar s-ar putea sa ne vedem mai des decit acum.
— Daca n-ai unde sa stai cind vii, sa zici. Dai un semn. Poti sa stai la noi oricind.
— Multumesc mult, o sa tin cont. O sa vad. Ma descurc eu cumva. Mersi.
— Uite, ti-a venit rindul la ghiseu.
— Aha, da. Asta e, bafta multa. Vorbim, pe net.
— Sigur, spor.
— Buna ziua, as vrea sa schimb…