Care ar fi, asadar, cauzele acestei bruste reduceri a tirajelor? Cit timp nu s-au facut niste studii sociologice, opiniile oricarui comentator – inclusiv ale mele – nu pot fi decit subiective si incomplete. Dar subiectul merita un pic de atentie, fiindca poate dezvalui mai multe decit pare la prima vedere.
Desigur, primul motiv care ii rasare oricui in minte este pretul ridicat al cartilor. Cheltuielile pentru cultura si educatie reprezinta investitii vagi si nesigure pe termen lung, devenind optionale in vremuri de restriste. Iar cartile sint scumpe, mai scumpe decit – sa zicem – filmele luate gratis de pe internet.
Imi amintesc insa de un text al lui George Orwell, Carti sau tigari, aparut anul trecut la Editura Polirom in volumul de eseuri cu titlu omonim. Prozatorul englez se lansa intr-un calcul care dovedea ca lectura e cea mai ieftina distractie decenta. E drept ca azi lucrurile s-au schimbat, dar in Romania cartile sint inca mai ieftine decit in alte tari din Europa. Exista volume de autori clasici sau contemporani de mare valoare care costa zece-cincisprezece lei – cam cit un Big Mac sau o pizza banala. Ba chiar si cinci lei.
Un al doilea motiv posibil la care ma gindesc este scaderea calitatii educatiei in scoli si, implicit, a interesului pentru lectura. Numai ca, in ciuda legendelor vehiculate azi, nici inainte de revolutia din 1989 scoala romaneasca nu excela prin calitatea educatiei si, cu exceptia unor licee de elita, nicaieri nu se punea mare pret pe lectura sau pe cultura.
In fine, ajung la motivul pe care il consider esential pentru reducerea tirajelor cartilor: cititorii pierduti. Pierduti definitiv.
Acum mai bine de zece ani am ajuns in Canada, in Toronto, si, in cele doua saptamini cit am stat acolo, ne-am intilnit cu mai multi prieteni – de-ai mei, din Timisoara, dar si de-ai Alinei, din Iasi. Am vorbit cite-n luna si-n stele, iar printre altele am povestit despre cartile pe care le-am mai citit, despre filmele pe care le-am vazut, despre spectacolele la care am fost.
Acum imi dau seama ca ei, fostii romani, azi cetateni canadieni, erau printre cei care, cit timp au trait in Romania, cumparau sistematic carti. Citeau, mergeau la cinema si la teatru. Apoi, din 1990 si pina in 2000, au plecat in grupuri masive in Canada, Statele Unite, Australia sau pe unde s-a mai putut. Citi sa fi fost? Cincizeci de mii? O suta de mii? Cinci sute de mii? Oricum, in acei ani promotii intregi de ingineri, medici si profesori selectati la facultate in urma unor examene de admitere dure au emigrat definitiv. Ei sint cititorii aceia pierduti: zecile de mii de oameni care, daca ar fi avut motive pentru a ramine in Romania, si-ar fi facut meseria si ar fi sporit numarul consumatorilor de cultura.
Si nu e vorba doar de niste numere. Atunci, in anii 1990, a emigrat o generatie intreaga: oameni intre douazeci si patruzeci de ani, pe care cu greu ii vom mai inlocui – si nu doar profesional. Ei erau consumatori de cultura autentici, cu reflexe formate inainte de 1990, si perpetuau un model de educatie. Intre generatia anterioara lor, care acum are in jur de saizeci de ani, si cea a cititorilor tineri, de douazeci-treizeci de ani, s-a creat un hiatus care, cred eu, a provocat caderea tirajelor dupa 1995. Cartile au aparut in continuare, dar zeci de mii de cititori potentiali nu mai sint aici ca sa le cumpere. Si nu se vor mai intoarce niciodata.