Duceau lipsa de bistari
Si-au rugat pe dom’Elan:
Nu stiti vreun politician?
“Fabula” de mai sus nu are morala. Sau are, atita cit are si “originalul” lui Urmuz. Campania Realitatii TV de acum o saptamina a fost ridicola din punct de vedere jurnalistic; ba chiar revoltatoare. Din perspectiva marketingului pe care angajatii domnului Schwarzenberg l-au tot invocat, efectul a fost zero: zero virgula cinci, virgula sapte, hai, putin peste un punct de rating (cind a intrat in scena Dan Diaconescu).
Nici un jurnalist cu capul pe umeri nu le va intelege demersul colegilor de la Realitatea. Probabil, nici un politician serios nu ar face lucrul asta, gindindu-se la omologii sai de pe “esichier”. Gazetaria, fie ea de televiziune, radio ori presa scrisa, nu se confunda niciodata cu politica sau cu marketingul pur romanesc, pe care incearca sa-l impuna angajatii domnului patron Elan. Evident, politicienii vor specula intotdeauna orice slabiciune jurnalistica, intru cresterea capitalului electoral: asta au facut si acum, cu deosebirea ca efectele alegerii lor au fost nule; unora, probabil, le va da si cu minus dupa ce au “aratat” ca stiu sa citeasca un text cu “dexteritatea” unui copil de grupa mare, ca nu stiu sa aleaga un subiect relevant.
Intr-un fel, intre jurnalistii de calitate discutabila si politicieni exista un numitor comun: habar n-au care sint interesele publicului. Un jurnalist cu mintea la cap (si un politician cu aceeasi rara calitate) va sti intotdeauna ca, de exemplu, cresterea pretului la piine reprezinta un fapt de presa cu impact mai mare decit eroicii catei pe care un domn i-a invitat in studio. Cateii nu au, se intelege, nici o vina. Jurnalistii nu au insa deloc vina. Dar acestea sint discutii ce ar trebui sa se poarte in interiorul breslelor, chit ca ele au efecte profunde (sa speram, nu ireversibile) in afara lor.
In urma cu vreo trei ani, am vizitat un muzeu din Orasul Vechi (Stare Mesto) al Pragai. Erau expuse, acolo, portretele tuturor printilor, printeselor, regilor si reginelor din istoria tarii cehesti. Vizitatorii urmau un traseu impus, ca la exercitiile de la gimnastica: nu aveai cum sa ajungi la incaperea cu tablourile celor din secolul al XIX-lea, daca nu treceai, inainte, pe linga portretele stramosilor lor. Fiind la fel de fin cunoscator al picturii ca unii care cred ca stiu sa faca jurnalism de calitate, m-am surprins cercetindu-le fetele, catatura, limbajul trupului. Cu cit inaintai prin camerele muzeului, cu atit urmasii deveneau mai hidosi, diformi, cu trasaturi ciudate. In istoria multor case regale, verisorii si verisoarele se casatoreau si faceau copii. Copiii rezultati din astfel de casatorii nu au nici o vina. Nici jurnalismul adevarat nu este in culpa pentru ca, zilele trecute, cei de la Realitatea TV si politicienii au vrut cu tot dinadinsul sa pateze cearsaful in noaptea nuntii.