Considerat de multi drept cel mai bun film al lui Eastwood de la Letters from Iwo Jima (2006) incoace, J. Edgar a aparut pe marile ecrane la sfirsitul anului trecut, la timp pentru Oscar, si pe DVD saptamina aceasta.
Scris de tinarul Dustin Lance Black, care a luat un Oscar pentru scenariul lui Milk, filmul lui Eastwood trebuia sa se numeasca initial Hoover, dar a sfirsit prin a purta numele J. Edgar – un indiciu suplimentar este faptul ca primordiala nu este activitatea FBI (pastrata ca un fundal necesar pentru actiune), ci intimitatea sufleteasca a sefului acestei institutii, o intimitate greu de surprins sub povara legendei oficiale si a legendelor urbane create pe seama personajului.
Prin urmare, Eastwood a avut in acest caz o sarcina grea: sa aduca la lumina ceea ce se banuieste ca a fost, cu adevarat, Hoover, sa discute despre mama lui dominatoare (Judi Dench), despre prietenia mult prea strinsa cu ajutorul sau, Clyde Colson (Armie Hammer), sau cu secretara sa de o viata (Naomi Watts) si tot atitea aspecte ale vietii personale atit de putin cunoscute ale acestui personaj.
Refuzind speculatii care ar tine mai mult de zona tabloidelor, Eastwood reuseste in cele din urma un digest de doua ore si ceva al unei cariere intinse pe jumatate de secol (care trece cam prea repede peste anii ‘50 si tumultosii ani ‘60, cind activitatea lui Hoover ar fi fost cu adevarat interesanta de prezentat) care nu reuseste sa faca prea multa lumina in partea vietii personale a directorului FBI, ramasa destul de mult in zona adevarurilor pe jumatate banuite. Cu toate minusurile lui, J. Edgar se claseaza linistit pe un loc fruntas intr-un top al celor mai bune filme produse de Hollywood anul trecut.
Arma secreta a lui Eastwood este insa Leonardo DiCaprio care, in rolul lui J. Edgar, dovedeste inca o data cit de bun actor este, chiar si sub straturi de machiaj cam prost aplicat. DiCaprio a acceptat o reducere uriasa a salariului sau de star (primeste cam 20 de milioane pe film) pentru a juca acest rol – reuseste o performanta de exceptie care, din pacate, nu a fost tradusa si intr-un premiu Oscar.
Ca paranteza: J. Edgar Hoover a fost un geniu al promovarii si asta se poate vedea foarte bine intr-un film teribil de interesant, The FBI Story, realizat in 1959, cu un mare actor (James Stewart) in rolul principal. Este o dare de seama extrem de eficienta asupra rolului si activitatii FBI, cu fiecare cadru aprobat personal de Hoover, care se constituie intr-un film de propaganda de care nu s-ar fi rusinat nici Joseph Goebbels in persoana.
Dar viata si activitatea lui Hoover ramin o sursa buna de inspiratie pentru scenaristi si cineasti, fie din postura lui de aparator al legii, fie ca “bau-bau” capabil sa tina in friu, cu dosarele sale secrete, o intreaga armata de oameni politici americani. De aceea, dupa moartea temutului director FBI, nu putine au fost filmele in care acesta a fost personaj.
Alte treceri in revista ale carierei lui J. Edgar
Daca Eastwood a considerat ca e mai bine sa fie sobru referitor la viata personala a lui Hoover, nu de aceeasi parere a fost Larry Cohen. Regizor si producator de serii B, acesta a semnat in 1977 The Private Files of J. Edgar Hoover, o alta trecere in revista a carierei lui J. Edgar (jucat de Broderick Crawford) ce prezinta explicit presupusa dubla viata de homosexual al acestuia. Oliver Stone, care are rafuielile lui cu statul american, mai mult il trece in revista in drama politica Nixon, unde Hoover este jucat de Bob Hoskins, iar Richard Attenborough il prezinta drept un anticomunist fanatic si un personaj razbunator sub trasaturile lui Kevin Dunn in Chaplin (1992). Cel mai recent, un Hoover tinar si chipes a aparut ca personaj in Public Enemies (2009), filmul lui Michael Mann despre razboiul FBI cu John Dillinger, in interpretarea lui Billy Crudup. La televiziune, Hoover a fost mult mai prezent, in productii precum Citizen Cohn (1992, jucat de Pat Hingle) sau Blood Feud (1983) si Hoover (2000, cu Ernets Borgnine), Hoover vs. The Kennedys (1987, cu Jack Warden) sau Marilyn & Bobby: Her Final Affair (1993, cu Richard Dysart).
De asemenea, in 2001, Kelsey Grammer, celebrul Frasier, a jucat un Hoover homosexual in musicalul comic J. Edgar!, un spectacol care, pina in anii ‘70, ar fi asmutit toata armata FBI pe urmele oricarui regizor sau actor care si-ar fi permis sa atenteze la imaginea institutiei sau directorului ei.