Andrea Wexler (0 ani): poate sa-nhate si sa rontaie litere de lemn cu o dexteritate despre care “The New York Times” a spus ca “iti taie rasuflarea”. A primit o bursa Guggenheim inca de pe vremea cind era doar un embrion, pentru ca mai apoi sa i se acorde si grant-ul MacArthur Fetus. In prezent, e lector la Columbia, unde studentii asteapta cu nerabdare primele ei cuvinte.
Abigal Conklin (10 ani): a devenit cunoscuta in America dupa ce a tradus in lolspeak (limba pisicilor lol sau pasareasca de pisici) Marele Gatsby. Se pare ca aceasta versiune ar fi mai buna decit originalul (prima fraza suna asa: OH HAI, IN MAI YOUNGR AN MOAR VULNERABLE YEERS MAI FATHR GAEV MINE SUM ADVICE DAT I HAS TURNZ IN MAI MIND EVR SINSE.). Abigal a fost dusa de urgenta la spital dupa ce a incercat sa rescrie Finnegan’s Wake cu un singur emoticon. Acum preda cursuri de literatura meme la Universitatea Brown.
Christie Muffert (10 ani): a nimerit la primul curs de creative writing cind avea 6 ani – incerca sa scape de orele de voluntariat la magazinul bio al parintilor ei. Destul de retrasa, Christie accepta doar prezenta surorii ei, Dipsy, un catel pe care parintii l-au crescut ca pe propriul lor copil. The Bums of Center Slope e un volum zguduitor de memorii, in care tinara scrie despre dependenta de fenicul a parintilor ei.
Cassandra Bartlett (9 ani): cea mai tinara scriitoare de romane de dragoste din lume. Fluxul narativ e uneori intrerupt de transcrierea propriilor ei chicoteli.
Si altii, gasiti cu totii intr-un text din “Tin House”, una dintre nenumaratele reviste literare sclipitoare din SUA, care are, printre altele, si o scoala de vara in Portland la care mi-ar placea tare mult sa merg. Textul e scris de Seth Fried (ca si cum te-ai duce la restaurant si-ai cere “Un Seth prajit, va rog!”), aurul cartii The Great Frustration, un volum de povestiri foarte laudat de “Publishers Weekly” si National Books Critic Circle. L-am cautat pe Facebook si l-am gasit, o poza de profil cu un nas de clovn si un tip simpatic in spatele lui, i-am scris ca sa-i spun cit m-au distrat copiii lui minune imaginari, mi-a raspuns zicindu-mi ca Bucurestiul s-ar putea sa fie un oras dragut si gata, ne-am imprietenit.