Faptasul trebuie sa fie o persoana de valoare – una care n-ar putea trezi in mod normal nici o banuiala”. Asadar, daca vrei sa ai un roman politist bun, nu da vina pe majordom. Au incalcat aceasta regula, ajungind in istoriile de referinta ale genului, altfel obscurii Hugh C. Weir (Miss Madelyn Mack, 1914 – o infuzie cu proto-feminism a romanelor politiste) si Herbert Jenkins (Malcolm Sage, 1921 – Jenkins a ajuns cunoscut mai degraba datorita editurii pe care-a fondat-o si care mai tirziu l-a publicat pe P.G. Woodehouse, decit prin aventurile lui Malcolm Sage). Si pentru ca terenul era deja pregatit, in 1929 Mary Roberts Rinehart aka “Agatha Christie a Americii” a publicat romanul The Door, in care, ati ghicit, majordomul e de vina. De altfel, fraza “The butler did it” a intrat in cultura urbana odata cu acest roman, fiind infinit ironizata, inclusiv de P.G. Woodehouse intr-o satira cu acelasi nume.
Ce e insa si mai negru-amuzant e ca, intr-o dupa-masa din vara lui 1947, doamna Rinehart era cit pe ce sa fie ucisa de propriul bucatar (furios ca nu fusese avansat si facut majordom), daca n-ar fi intervenit la timp soferul, menajera si gradinarul. Realitatea insa e mai generoasa cu povestile de majordomi ucigasi: in 1900, William Marsh Rice, un industrias extrem de bogat, a fost ucis de majordomul lui, complice cu avocatul, care urma sa falsifice hirtiile si sa puna mina pe toata averea. In perioada interbelica, existau 30.000 de majordomi si destule crime. Pina la urma, cliseul majordomului ucigas e mai prezent in realitate decit in literatura.
Bine, bine, o sa spuneti, dar cu Marga ce facem?