Aflat pe coasta de nord a Spaniei, Gijon-ul poate fi descris pe scurt ca fie un fel de rai al surferilor (cind am vazut prima data ce val vine din largul oceanului era sa o rup la fuga, urlind „Tsunamiiii!”), fie un fel de rai al femeilor, intrucit plaja misuna de banderasi, de macho numai buni de scos din apa si bagati intr-o telenovela. Valuri uriase se sparg de mal, cu tot cu surferi, lepadindu-i ca pe niste broaste bezmetice, care se avinta din nou in apa.
In fine, nu vreau sa insist in descrierea orasului, pentru ca eu am venit aici cu treaba: sa prezint in cadrul festivalului de film Lampa cu caciula, scurtmetraj regizat de Radu Jude, dupa un scenariu scris de mine. M-a amuzat din prima traducerea in spaniola a titlului – Lampara con sombreros –, cu atit mai mult cu cit mai vazusem o alta traducere comica, la un alt festival, The Lamp with a Fur Hat. Cu sau fara sombreros ori caciula de blana, Lampa… lui Radu Jude cred ca a avut succes aici. Luni, pe 27 noiembrie, au avut loc doua proiectii. Prima, dimineata, doar pentru presa, intr-un cinema multiplex, unde au fost vreo suta de spectatori. A doua, seara la opt, la Teatro Jovellanos, intr-o sala de o mie doua sute de locuri, in care mai stateau si oameni in picioare. Acum, nu vreau sa va las impresia ca atita amar de lume venise special pentru filmul romanesc. Pur si simplu, Lampa… a avut norocul de a fi cuplata cu un lungmetraj spaniol, La linea recta. N-aveam cum sa las norocul sa treaca pe linga mine – cind am fost chemat pe scena, le-am laudat gijonezilor orasul, mincarea de care sint atit de mindri, le-am vorbit despre film si i-am avertizat ca stau cu ochii pe ei cit se uita la film – I’m watching you!. Acum, serios, judecind dupa aplauzele calduroase, indelungi, de la final, cred ca au inteles ce-i cu Lampa si ca le-a placut.
Miercuri am ajuns la Bilbao, pentru alt festival. Urmarea in numarul viitor…