Tortelier era acompaniat la pian de Gerald Moore, dar, cum citesc despre Debussy, pianistul are aici un rol cu totul secundar, compozitorul notind pe manuscris: „Pianistul sa nu uite niciodata ca nu trebuie sa lupte impotriva violoncelului, ci sa-l acompanieze”. Este ceea ce face mai putin Benjamin Britten intr-o interpretare pe disc (Decca) frumoasa, care suna insa mai romantic, chiar daca nu se lupta cu partenerul sau Mstislav Rostropovich. Seria interpretarilor de catre violoncelisti celebri a sonatei de Debussy este relativ lunga, cu un remarcabil si agitat Maurice Marechal, in 1930, impreuna cu Robert Casadesus (Strings), Pierre Fournier si Guy Bourassa, intr-o inregistrare video din 1960 (VAI Artists), Tortelier, din nou, cu Jean Hubeau, in 1962 (EMI), Daniil Shafran cu Anton Ginzburg, in 1970 (Melodya/ Aulos), iar mai recent, Misha Maisky si Martha Argerich, la festivalul celei din urma din Japonia (DG). Sonata a fost si este in repertoriul artistilor romani sau al celor care colaboreaza cu ei. Radioul italian o retransmitea nu de mult in emisiunea dedicata memoriei lui Radu Aldulescu, intr-o inregistrare live cu Albert Guttman, din 1971, iar pianista Mihaela Ursuleasa era, in 2002, acompaniatoarea Tanjei Tetzlaff, la Festivalul de la Schwetzingen din Germania. Ca sa spun asa, aveti de unde alege…
Ceea ce mi se pare regretabil este ca in tara ei nu o puteti practic asculta pe disc, in marele repertoriu, pe o violoncelista de talie internationala cum este Alexandra Gutu. Si nu este singura, dar omagiile mele se indreapta aici catre ea. Nici macar mai vechile inregistrari Electrecord nu au fost remasterizate, pentru a nu mai spune lucrul elementar ca un artist evolueaza, capabil la maturitate sa puna in lumina o alta paleta de culori, o alta interpretare spirituala. Am ascultat revoltat, si nu ma pot abtine sa nu revin asupra ei, declaratia uimitoare a ministrului Culturii, facuta la Timisoara in sala de concert, ca singurele probleme de integrare in Uniunea Europeana ale Romaniei ar fi de natura culturala. Nu, muzicienii romani sint integrati deja, uneori chiar prea bine, uitindu-se aproape complet de unii dintre cei stabiliti in strainatate sau fiind neglijati de cei de acasa, in afara orasului, eventual provinciei lor de bastina. Eleva lui Serafim Antropov la Conservatorul din Bucuresti, a lui Joseph Calvet si Andre Navarra la cel din Paris, a lui Antonio Janigro la cursurile de perfectionare de la Salzburg ar fi putut fi un nume de mare rezonanta pe scena internationala a violoncelului daca, asa cum se scrie eufemistic in prezentarea unui disc compact editat de Humanitas (Cellissimo), nu ar fi suferit de pe urma „alcatuirii strimbe a vremurilor „.
Vremurile s-au schimbat si, poate, ar fi momentul si pentru o „alcatuire dreapta” a lor in ce-i priveste pe marii muzicieni. Pina la dezvoltarea unei case de discuri clasice serioase, private, capabile sa intre in circuitul de distribuire international, n-ar strica sa puna putin umarul Ministerul Culturii, Institutul Cultural Roman pentru a le facilita acestor artisti de clasa indiscutabil mondiala o intrare pe poarta principala in lumea larga. Nu ar face decit un serviciu imaginii Romaniei, fiindca, din nou, nu muzicienii sint cei cu probleme de integrare europeana, ci birocratia, nu de putine ori obtuza, care le guverneaza breasla. Alexandra Gutu merita mai mult decit medalia de excelenta ce i-a fost acordata de primarul timisorean pentru „intreaga activitate si promovarea imaginii municipiului”.
Altfel, intre muzicienii prieteni, slava domnului, mai functioneaza o solidaritate de breasla. Gratie ei, prin intermediul violonistului timisorean Marian Tanau, ajuns la Detroit Symphony Orchestra, violoncelista Alexandra Gutu poate fi ascultata, intr-un trio, impreuna cu pianistul Sorin Dogariu, pe un disc compact nou, cu un program pentru toate gusturile: Zoltan Kodaly, Duo pentru vioara si violoncel, op. 7, Passacaglia lui Halvorsen, atribuita mult timp lui Haendel, Leonard Bernstein, Trio cu pian si, ca supliment de concert, o piesa de Astor Piazzola, Otono Porteno. Inregistrarea a fost facuta in luna iunie a acestui an, in sala de concert a Scolii de Muzica a Universitatii de Vest din Timisoara, in cadrul Festivalului Timisoara Muzicala. Din nou, exista mai multe inregistrari de renume ale Duo-ului de Kodaly (Jascha Heifetz/GregorPiatigorsky, Janos Starker/ Josef Gingold, Alesandre Brussilovsky/ Bion Tsang etc.), dar va asigur ca timisorenii nu sint cu nimic mai prejos. Singura problema este ca discul nu prea e de gasit in Romania. Cautati-l insa pe Internet, la cdbaby.com, o companie americana specializata in distribuirea discurilor artistilor independenti. Independenti si integrati. Mult succes lor!
P.S.: George Andrei, un meloman american originar din Romania, al carui site muzical vi-l recomand mai mult decit calduros, imi semnaleaza un alt disc (Grotto), avindu-l la vioara pe Marian Tanau, cu muzica de camera a lui Paul Paray (1886-1979). Discul si interpretarea au fost recenzate la superlativ de revista americana „Fanfare” in numarul din noiembrie/decembrie 2004.