Astfel de comentarii furioase sint previzibile cind e vorba, de exemplu, de subiecte ce ating asa-numita “fiinta nationala”, cum ar fi autonomia Tinutului Secuiesc. Numai ca limbajul folosit de romanii verzi ar stirni intr-un observator neimplicat mai degraba repulsie decit simpatie fata de acesti patrioti. Cum sa empatizezi cu cineva care, dupa ce citeste un text despre o manifestatie a etnicilor maghiari, anunta ca vrea sa isi faca nevoile pe “bozgorii boriti”, sa le umple giturile cu ghete si sa le ia armasarii in ruda? (Cu o intrebare suplimentara: ce are romanul verde cu armasarii si de ce i-ar lua in ruda?) “Toti ungurii sa mearga in Mongolia… si sa ceara acolo autonomie, sint un popor de rahat”, scrie altcineva. Si apoi, altundeva: “Dar o pwla in coor nu vrei, boarfa de Buda?” – caci de ceva vreme astea sint formele grafice cu care se raspunde la incercarile de filtrare a comentariilor vulgare: pwla, foot, mue sau m.u.i.e. si alte variante la fel de inventive. Nu ne pricepem noi la multe, dar la proferat injuraturi sintem in prima liga.
Ungurii ca ungurii, dar ce reactii a stirnit vestea ca regizorul Florin Iepan isi lanseaza filmul documentar Odessa, care are ca tema oribila masacrare a populatiei evreiesti din zona respectiva de catre armata romana in al Doilea Razboi Mondial! Rar am intilnit vreun comentator care sa creada ca romanii (fie si cei de atunci) ar purta vreo vina. La sugestia lui Iepan cum ca guvernul roman ar trebui sa ceara iertare evreilor, victimelor si urmasilor lor, cineva exclama infuriat si patriotard: “Familiilor soldatilor romani asasinati prin aruncarea in aer a cladirii comandamentului roman din Odessa le-a cerut cineva dintre autorii atentatului iertare?”. Altcineva relativizeaza: “Nu putem scapa din discutie ororile comise de comunistii rusi, impreuna cu indivizi de etnie mozaica, impotriva populatiei si armatei romane in Odessa” – ca si cum asta ar scuza genocidul din 1941. In fine, altcineva rabufneste impotriva regizorului si a “acolitilor” lui: “Ce ati inventat voi, ticalosilor! Scrieti un documentar de evreul securist Nikolski, cite crime a savirsit Securitatea condusa de el…”. Regizorul primeste, saracul, si indicatii mai precise: “Mai, Lepane ssic!t, mai jidane! Cind o sa faci un film cu jidanca Ana Pauker si banda ei de jidani care au omorit un milion de romani?”. Iepan e numit tradator national, unealta, sluga, iar Antonescu, desigur, erou national. Iar in scurt timp, comentariile ajung la fantasme erotice cu fiicele sau sotiile altor comentatori, care incearca sa apere demersul regizoral, si din cind in cind mai sint injurati asa, ca sa fie, si “bozgorii”.
Cu scuzele de rigoare fata de comentatorii decenti (exista si asa ceva), cred ca subsolul articolelor din cotidienele online a devenit de mult o groapa de gunoi a frustrarilor individuale si nationale. Forma asta de patriotism, patriotismul pwlei si al coor-ului, face mai mult rau decit bine. E o dovada de imaturitate si proasta crestere, combinate cu o schizofrenie identitara ce se cere tratata urgent.
Fiindca, de exemplu, dupa toate injuraturile si acuzele la adresa ungurilor sau a evreilor si a “slugilor” lor, mereu se gaseste cite un comentator care sa explice ca “poporul roman e unul tolerant. Chiar prea tolerant”. Chiar asa?