Numele lui Oshima va fi mereu legat de Imperiul simturilor, filmul lui din 1976 care, “lansat in plin miracol economic japonez, dar intr-o societate inca sufocata de puritanism burghez”, avea sa provoace un urias scandal cu scenele lui de sex explicit. Cenzurat in Japonia, confiscat de politie la Berlin, Imperiul simturilor avea sa cunoasca un enorm succes la Paris.
“Aceasta balena alba a sexului pica la momentul oportun pentru a infige in ea mai multe harpoane. Primul, cel al cinefiliei, dorea sa faca din Oshima, cu orice pret, cel mai european dintre cineastii japonezi. Nu se vorbea decit despre «un Goddard nipon», un «Antonioni din arhipelag», lider al Nouvelle Vague local. De notat ca, in mai multe rinduri, cineastul s-a revoltat impotriva acestei etichete. Alt harpon: cel al interpretarii obedientei, Eros-Thanatos si tutti-sushi. Dar acest monument jenant este trimis in raionul pornografiei, e putin cam datat si nu prea excita pe nimeni. Mai mult, acest film poate trece drept copacul care ascunde padurea de bambusi a unei filmografii furioase si consecvente”, comenteaza “Liberation”.
“Dintr-un anume punct de vedere este pacat ca Oshima e faimos mai ales din cauza unui singur film, desi acesta reprezinta, de fapt, o tratare serioasa a legaturii dintre sex si politica”, comenteaza “The Guardian”, care trece in revista cele mai importante titluri din filmografia “subversivului” cineast nipon, de la Violence at Noon (1966) la The Ceremony (1971), la Furyo (1983) sau Max, mon amour (1986).