Nu sint un mare fan Tarantino. Nu cred ca a dat ceva la fel de bun ca Reservoir Dogs si, cu fiecare film, am senzatia ca ne face cu ochiul tot mai mult, ceea ce ma impiedica sa ma scufund in poveste. Nu vreau un regizor care insista sa fie vizibil si care ma trage de mineca, dar trebuie sa recunosc ca sclavia e un subiect mult mai interesant decit al Doilea Razboi Mondial. Nu trebuie sa fii psihanalist ca sa vezi ca cinemaul e pentru Tarantino o rafuiala continua, film dupa film. Acum cica ne aflam in fata unei trilogii a razbunarii (ar fi prima oara?!) deschisa de Ticalosi fara glorie/Inglourious Basterds. In esenta, de cind il stim, Tarantino se razboieste cu modul elitist de a vedea cinemaul, care arunca filmele de serie B intr-o cutie sub tejghea. Orice copil stie azi ca fostul angajat al unui centru de inchiriere a filmelor a relansat gustul pentru filmele “exploitation”, sfidind snobii cinematecilor. Odata cu asta a venit si interesul pentru teme mai provocatoare, ca posibilitatea artei de a schimba cursul istoriei (Inglourious Basterds) sau sclavia americana de care cineastii americani fug ca de necuratul.
Nu lipseste nimic din arsenalul tarantinesc
2012 era perioada cea mai buna pentru un film despre sclavie si nu e o intimplare ca si Lincoln, care se refera mai ales la abolirea sclaviei, a iesit tot in 2012, anul realegerii lui Barack Obama (tot in 2012 a iesit si Abraham Lincoln: Vinator de vampiri/Abraham Lincoln: Vampire Hunter!). Deja se vorbeste peste Ocean despre “the Obama cinema” (“The New York Times”) si despre faptul ca acesta a catalizat – era de asteptat – o schimbare de perspectiva si in cinemaul american.
Django Unchained impune in premiera un erou de western (spaghetti) de culoare, un sclav frumos si mindru care, odata eliberat, inainteaza calm spre eliberarea Brunhildei sale (o cheama Broomhilda, probabil de la broom = matura). Fata de Inglourious Basterds, Django Unchained e mult mai fluent ca dramaturgie, preluind in mod firesc pecetea narativa a unui western peste care imprima aerul unei odisei implacabile. De ce western spaghetti si nu western tine de faptul ca si westernul spaghetti era o copie a genului originar, de un kitsch asumat (la Tarantino, RZA si Ennio Morricone se impaca bine). Filmul il urmareste pe Django (Jamie Foxx) care, odata eliberat de neamtul King Schultz (Christoph Waltz), care se da dentist, dar e, de fapt, ucigas platit, il ajuta pe acesta in citeva misiuni, indreptindu-se apoi spre Candyland, unde sotia sa Broomhilda (Kerry Washington) e tinuta sclava de sadicul mosier Calvin Candie (Leonardo DiCaprio). Nimic din arsenalul tarantinesc nu lipseste, de la filosofari pe teme usoare pina la pungile cu vopsea care improasca de sub hainele figurantilor, carora li se adauga placerea lui Django de a ucide albi, dar filmul are o frumusete vizuala mult diferita de celelalte filme ale lui Tarantino, desi Robert Richardson i-a facut si imaginea la Kill Bill. Probabil ca aspectul flou al acelor copaci incarcati de superbul Spanish Moss (muschi specific sudului) a dat nota vizuala a filmului.
Samuel L. Jackson nu a primit nici o nominalizare
Dar cel mai bun lucru in Django Unchained nu este nici imaginea, nici Christoph Waltz (sofisticat), nici Jamie Foxx (precis pe nuante) si nici macar DiCaprio (pasabil), ci Samuel L. Jackson in costumul personajului-bomba al filmului. Asemuit de Peter Bradshaw, criticul de la “The Guardian”, cu un maresal Petain, Stephen e negrul de incredere al lui Candie, un fel de unchi Tom complet putrezit pe dinauntru, care ii uraste pe cei de aceeasi culoare a pielii. E de neinteles de ce Samuel L. Jackson nu a fost nominalizat pentru rol secundar masculin nici la Globurile de Aur si nici la Oscaruri.
Daca Tarantino cauta sa exprime ceva dincolo de jocul cu care evident ca se amuza (el insusi apare in chip de proprietar de sclavi si isi rezerva o moarte spectaculoasa), atunci e aceasta idee provocatoare ca in momentele delicate ale istoriei colaborationistii sint mult mai periculosi decit opresorii. Distanta dintre Mammy, sclava mamoasa din Pe aripile vintului, si Stephen, ciinele de paza din Django Unchained, e proportional aceeasi cu distanta dintre un presedinte alb si unul de culoare.
Django dezlantuit/Django Unchained. Regia: Quentin Tarantino. Cu: Jamie Foxx, Christoph Waltz, Leonardo DiCaprio, Kerry Washington, Samuel L. Jackson