M-am intrebat nu o data care a fost geneza Rapsodiei lui Weinberg, un compozitor pe care numele il arata drept polonez, dar despre care stiam ca si-a trait viata matura in Uniunea Sovietica, fiind elevul cel mai stralucit al lui Sostakovici. Si mi-am raspuns in treacat, superficial, ca Rapsodia era, probabil, expresie a unei „mode“ si, cel putin intr-o vreme, a unor indicatii de partid, din care se nascuse, de exemplu, si Rapsodia pe teme populare ruse si kirghize a lui Dmitri Sostakovici. Supozitia era/este in mare parte inselatoare si abia citind nu demult aparuta biografie a lui Weinberg, In search of Freedom (In cautarea libertatii), semnata de David Fanning, am inteles ce se afla in spatele „temelor moldovenesti“…*.
Pentru cine nu stie, Mieczyslaw Weinberg, nascut la Varsovia in 1919, cunoscut si sub numele, in transcriere ruseasca, de Moisei Vainberg, a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori ai secolului trecut. Desconsiderat multa vreme in Occident – numele lui lipseste din editia 1980 a marelui dictionar Grove, in timp ce Dictionarul biografic Baker-Slonimski nu gasea util sa scrie decit ca a urmat „preceptele realismului socialist in aspectele sale etnice“ –, Weinberg a lasat in urma sa, intr-o enumerare succinta doar, 16 simfonii, 12 cvartete de coarde, un cvintet cu pian, 20 de sonate pentru diverse instrumente si pian, trei opere etc.
Descoperirea sa de catre lumea exterioara a avut loc in anii sai ultimi, de boala, compozitorul stingindu-se din viata in 1996. Ea s-a materializat printr-o avalansa de inregistrari pe disc: 17 volume la casa Olympia (desfiintata in 2004), o alta serie in curs de realizare la casa britanica Chandos (opt CD-uri pina acum, in principal ale simfoniilor), o alta, axata pe muzica de camera, la compania germana CPO, o editie cu intentia de realizare a integralei operei (?) in Austria, din care au aparut primele cinci volume, o cooperare intre casa de discuri Neos si radioul de stat (ORF), o remarcabila colectie sub eticheta Naxos si, nu pe ultimul loc, una inceputa la Londra, de Martin Anderson, de ani de zile un mare promotor al compozitorului, si de casa sa de discuri, Toccata Classics.
Muzica lui Mieczyslaw Weinberg poate fi, deci, ascultata cu usurinta de cei ce vor sa o cunoasca, iar admiratorii lui Sostakovici vor gasi mai mult decit un pendant la arta marelui simfonist rus, un elev ce l-a stimulat si inspirat chiar pe profesorul sau de compozitie, iar mai tirziu prieten.
Ca sa revin la intrebarea initiala, ce a stat la geneza rapsodicei compozitii pe teme moldovenesti? A spune un destin, o soarta, este aproape prea putin. Mieczsyslaw Weinberg s-a nascut intr-o familie de evrei din Chisinau, iar tatal sau, Samuil, violonist, compozitor si aranjeur intr-una dintre companiile ambulante de teatru ale primelor decenii din veacul XX, a fost singurul care a scapat cu viata din pogromul de trista faima petrecut in 1903 in capitala basarabeana. Impreuna cu membrii trupei de teatru, dupa un turneu prin Romania, Ungaria si Polonia, Samuil avea sa se stabileasca la Varsovia si sa se casatoreasca si el cu o basarabeanca. Fiul lor, cu nume polonez, se dovedea a fi un copil-minune si avea sa cinte la pian, de la o virsta timpurie, in compania tatalui, in teatru. Intrat la Conservatorul din Varsovia, Mieczyslaw devenea, dupa amintirea unui coleg, alaturi de Witold Malcuzynski, unul dintre cei doi elevi preferati ai clasei de pian a profesorului Jozef Turczynski.
Destinul avea sa se repete. In 1939, la apropierea trupelor germane de Varsovia, parintii il trimiteau in refugiu pe Mieczyslaw, care reusea sa ajunga, alaturi de multi alti polonezi, in Uniunea Sovietica, la Minsk, unde se facea repede cunoscut ca un talent promitator muzical. Familia sa, ramasa la Varsovia, avea sa fie ucisa de nazisti, parintii si sora sa Ester arsi de vii, intr-un lagar de tranzit, la Travniki, in 1941.
La trecerea frontierei sovietice, tinarul pianist a fost „rebotezat“ la controlul actelor si a devenit pentru restul vietii Moisei Vainberg, iar la Minsk, apoi in refugiu la Taskent si in cele din urma la Moscova a inceput o noua viata si o extraordinara cariera de compozitor, incurajat si sustinut de Nikolai Miaskovski si de Dmitri Sostakovici. O viata in care avea sa mai treaca o data pe linga moarte, arestat la inceputul lui februarie 1953 de NKVD, salvat citeva luni mai tirziu, gratie mortii, in martie, a lui Stalin si a interventiei lui Sostakovici pe linga Beria si Vorosilov.
Dupa cum povestea compozitorul inaintea mortii, acuzatia principala a fost cea de „nationalism burghez evreiesc“, la care el i-ar fi spus anchetatorului: „Dat fiind ca nu stiu nici macar o litera idis, dar am doua mii de carti in poloneza, nu ati putea schimba in «nationalism burghez polonez»?“. Raspunsul primit suna astfel: „Stim noi mai bine decit tine!“. O viata, mai mult decit o Rapsodie, ilustrata in 16 simfonii…
*David Fanning, Mieczyslaw Weinberg In Search of Freedom, Hofheim: Wolke Verlag, 2010, 220 p.