La punctul doi al proiectelor ce vor fi sustinute din buzunarul contribuabilului se afla aniversarea a „1.900 de ani de la ridicarea monumentului simbolic «Columna lui Traian»“! Cunoscuta opera romaneasca de arta, nu? Iar la punctul 7, o serie de „conferinte itinerante (fara pian! – n. mea) «Ortodoxia latina»“, in „cooperare cu Facultatile de Teologie Ortodoxa“. Actiune, probabil, pentru a pune in evidenta rezultatele indecise ale meciului dintre romani si daci, doar la citeva decenii dupa ce bietul Burebista – cu vreo 2050 de ani in urma, dupa socoteala decisa de partid si guvern in acord cu Sergiu Nicolaescu – reusise sa „infiinteze primul stat centralizat“…
Asadar, ii vom intrece indiscutabil in munca pe paginii germanici, care abia daca reusesc sa serbeze 200 de ani de la nasterea unui Richard Wagner, incapabili sa promoveze macar o „expozitie itineranta «Aventura istorica a… aurului Rinului»“ (tot fara pian si in locul celui dacic), ca sa nu mai vorbim de vreo mie-doua de ani de la intruparea fara Columna a lui Siegfried. Si aceasta, s-ar putea spune, fiindca aceia care se inchina in fata compozitorului Wagner nu au ca noi o „Directie Generala Germani de Pretutindeni“, care sa le promoveze „brandul cultural de tara“ cu manifestari de genul „Zile generice Wotan, Frika, Freia, Fafner si altii“.
Vina apartine in mare parte, desigur – e in firea unei anumite gindiri –, americanilor, si ei marginiti si fixati tot pe aniversarea de numai 200 de ani a lui Wagner, ocazie de a renunta la orice mindrie nationala si a pune la dispozitia tutulor (sic!), pentru o suma modica, arhiva de aur, nepretuita, wagneriana, a Metropolitanului de la New York.
Setul de discuri aparut deocamdata intr-o editie limitata, denumita de lux, se intituleaza Wagner at The Met. Legendary Performances from the Metropolitan Opera. El include, pe scurt, 25 de discuri cu imprimari remasterizate de pe sursele originale, insotite de un livret-carte de 128 de pagini, cu scurte eseuri si rezumate ale operelor wagneriene incluse (Tetralogia, Maestrii cintareti, Lohengrin, Tannhäuser, Parsifal si Tristan si Isolda). Livretul prezinta si numeroase fotografii inedite, din arhiva Metropolitanului, ale unor mari cintareti in rolurile wagneriene. Rezultatul este un adevarat obiect de arta pentru melomanii bibliofili si colectionari ai marilor interpretari wagneriene, aici in prima editie pe disc autorizata a acestor arhive sonore. Mai toate erau altfel cunoscute in versiuni separate, gratie publicarii de catre case semi-pirat, intr-o calitate mai mult sau mai putin indoielnica, a copiilor dupa transmisiuni radio de epoca (vezi, de exemplu, Inelul Nibelungului complet, din 1951, dirijat de Fritz Stiedry si publicat de Gebhardt Records in 2001).
Colectia, realizata sub egida companiei Sony, reuneste spectacole live desfasurate in perioada 1936-1954, cu solistii wagnerieni cei mai mari ai epocii, cum au fost Kirsten Flagstad, Lauritz Melchior, Hans Hotter, Emanuel List sau Astrid Varnay si Ramón Vinay, al carui Tannhäuser, din 1954, sub bagheta lui George Szell, incheie seria. Dirijorii sint si ei de acelasi calibru, nume de legenda ca Artur Bodanzky, Erich Leinsdorf, Fritz Reiner. Calitativ, asa cum insista autorul unuia dintre eseurile livretului, Paul Thomason, Tristan si Isolda, spectacol din aprilie 1938, ramine peste timpuri una dintre versiunile cele mai impresionante ale operei captate pe disc. Thomason atrage atentia asupra capacitatilor vocale ale unor interpreti „giganti“ ai epocii, amintind, de exemplu, ca Tristan a fost in momentul inregistrarii cea de-a treia opera completa cintata in decurs de patru zile de protagonistii ei. Spectacolul de matineu de la Metropolitan, de simbata, 16 aprilie, fusese precedat miercuri si apoi vineri de doua seri Parsifal, cu Lauritz Melchior in rolul titular, Kirsten Flagstad in cel al lui Kundry si Emanuel List ca Gurnemanz… Cum este vorba de noua opere, ar fi greu sa enumar aici toate marile voci ale unor distributii care, prin consistenta lor, par astazi greu pina si de imaginat.
Remarcabil si demn de a fi amintit este si efortul restaurarii surselor originale, sponsorizat de doua fundatii private americane si despre care povesteste producatorul din partea Operei Metropolitan, Grace Row. Dupa spusele sale, restaurarea audio de calitate este pe drept cuvint comparabila aceleia a obiectelor de arta, cu etapele lor cunoscute: stabilizarea suporturilor, aici discuri sau benzi magnetice, iar apoi revelarea starii originale a operei de arta. Specialistul audio are cumva avantajul de a putea sa disocieze sunetul de suportul pe care era conservat si sa-l transfere si converteasca numeric. Copia rezultata este apoi prelucrata de alti experti in sunet, pentru a inlatura diversele zgomote, distorsiuni, de a elimina pauzele s.a.m.d. Producatorul da exemplul discurilor de lac, la prima vedere fara speranta, pe care se pastra Aurul Rinului, inregistrat in 1951. Acoperite cu un strat gros de praf si murdarie, discurile pareau pierdute iremediabil. Inlaturarea si curatarea depozitelor acumulate pe discuri au relevat, in final, o inregistrare intr-o stare aproape perfecta, punind in lumina marea arta a lui Hans Hotter in rolul lui Wotan.
Setul operelor wagneriene, imprimari istorice de la Metropolitan, este cu totul admirabil si, in plus, cu valente educative pentru cei interesati de istoria muzicii intr-un moment de tensiune politica exacerbata, cind Wagner si Bayreuth-ul erau inregimentati de nazisti si folosit pentru propaganda internationala prin radio.