Sub egida Casei Regale
Aprilie 1993. Prima editie s-a desfasurat la Teatrul Odeon din Bucuresti, cu sprijinul Casei Regale a Romaniei, decizie care a stirnit multe controverse in acea epoca in care Regele Mihai I nu era dorit in tara de noua putere postrevolutionara. „Chiar sala era scindata. La premiul pentru cea mai buna piesa a anului, acordat de Principesa Margareta, unii aplaudau in picioare, altii nu aplaudau deloc“, povestea Ion Caramitru, intr-un supliment editat anul trecut de „Romania libera“. De altfel, Gala Premiilor UNITER a asimilat, inca de la prima editie a sa, si premiul pentru cea mai buna piesa romaneasca a anului, care incepuse sa fie acordat mai devreme cu un an, in 1992, tot de Uniunea Teatrala din Romania, sub egida Casei Regale a Romaniei. Iar colaborarea dintre cele doua entitati functioneaza si astazi.
Inca de la prima editie, manifestarea a avut si un trofeu, care reprezinta o „carte parca salvata de la incendiu, legata bine, in cruce, sa nu se piarda nici o fila“, dupa cum l-a prezentat chiar Ion Caramitru, in urma cu doua decenii. Lucrarea a fost realizata de artistul Ion Bitzan.
Cea mai apriga lupta pentru primul trofeu UNITER s-a dus pe frontul regiei, unde s-au confruntat atunci nume mari din teatrul romanesc: Silviu Purcarete, cu piesa Titus Andronicus, la Teatrul National din Craiova, Andrei Serban, cu spectacolul Livada de visini, la Teatrul National Bucuresti, Alexander Hausvater, care a regizat …au pus catuse florilor…, la Teatrul Odeon. Nominalizati in acel an au mai fost Tompa Gabor, cu Cintareata cheala, pus in scena la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, si Victor Ioan Frunza, cu Marat Sade, la Teatrul National din Cluj.
Cistigator in lupta greilor a iesit Silviu Purcarete, care a obtinut primul premiu pentru cea mai buna regie din istoria galelor. Spectacolul regizat de acesta a primit si distinctiile pentru cel mai bun actor aflat la debut si pentru cea mai buna scenografie.
Victor Rebengiuc a luat, la prima editie, premiul pentru cel mai bun actor, cu rolurile din piesa Comedii… comedii, la Teatrul Odeon, si Iosif Kaplan, din Forma mesei, la Teatrul Bulandra. Actorul avea sa-l mai obtina ulterior de inca trei ori in ultimii 20 de ani.
Premiul pentru cea mai buna piesa a anului a fost decernat, la editia din 1993, spectacolului Evanghelistii, scris de Alina Mungiu-Pippidi. Premiul de excelenta i-a revenit criticului de teatru George Banu.
Contragala Ministerului Culturii
Gala UNITER nu a fost intrerupta niciodata, in cele doua decenii de existenta, in pofida greutatilor financiare. Din 1994, evenimentul s-a mutat la Teatrul National din Bucuresti, unde s-a desfasurat in fiecare an pina in 2007. In timp, prestigiul Galei a crescut, fiind catalogata de opinia publica drept „Oscarurile“ industriei de teatru romanesti.
Tot in 1994, s-a inregistrat o prima noutate. Premiul pentru teatru TV nu s-a acordat in acel an, desi au fost nominalizate doua spectacole. Situatia se va repeta de citeva ori in timp, sub diferite forme. Astfel, acordarea acestei distinctii a avut mai multe sincope, cum a fost in 2001, la editia a IX-a, cind nu a existat nici o nominalizare, sau in 2004. O situatie hilara si trista in acelasi timp a avut loc in 2006, cind juriul nu a mai facut nominalizari pentru acest premiu deoarece toate piesele TV realizate cu un an inainte si care respectau regulile de acces la Gala erau fix trei.
Un moment mai delicat pentru istoria acestei festivitati de premiere a avut loc in anul 2001, atunci cind Ministerul Culturii a organizat, cu numai patru zile inainte, o alta gala concurenta. Decizia guvernamentala de a acorda premii pentru teatru a stirnit furia unei parti a opiniei publice de atunci. „In mediile culturale si de presa se vorbeste despre nemultumirea diriguitorilor politici din domeniu fata de absenta totala a Teatrului National din Bucuresti si a spectacolului sau «fanion», Take, Ianke si Cadir, de pe lista nominalizarilor la Premiile UNITER“, scria „Observator cultural“. Ministerul, condus atunci de Razvan Theodorescu, a actionat cu premeditare, reiese din presa vremii. „Totul s-a facut dupa ce UNITER-ul a incheiat cu Teatrul National contractul de inchiriere a Salii Mari pentru luni, 8 aprilie. Apoi s-a ticluit contragala, s-a facut programarea cu citeva zile inaintea celei adevarate, s-a luat decizia utilizarii aceleiasi sali si s-a transmis circul la TVR, din acelasi loc si pe acelasi post care aveau sa gazduiasca ceremonia UNITER-ului“, arata revista de cultura.
Totusi, strategia nu si-a atins scopul, astfel incit gala premiilor Uniunii Teatrale a mers mai departe. Iar in 2004 a inregistrat inca o premiera, si anume introducerea premiilor pentru actor si actrita in rol secundar, care nu mai fusesera acordate pina atunci.
Presedintele UNITER premiat la UNITER
Sirul noutatilor nu s-a oprit aici. In 2004, Gala a fost transmisa pentru prima data in direct pe Internet, iar la momentul respectiv nici macar organizatorii premiilor americane Oscar nu realizasera acest lucru. In 2005, in cadrul Galei a fost acordat un premiu de onoare inclusiv lui Ion Caramitru, presedintele UNITER. Distinctia a fost data de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru – Sectia Romana, „pentru sustinerea valorilor, a demnitatii profesionale si a solidaritatii breslei teatrale in cei 15 ani de existenta a Uniunii Teatrale din Romania“.
Un alt moment critic a fost inregistrat odata cu o noua premiera. Dupa paisprezece editii organizate in Bucuresti, in 2007, Gala UNITER s-a mutat la Sibiu. Totusi, aceasta editie, desfasurata intr-un cort, a fost marcata de cele mai multe scandaluri. Florica Ichim, Liviu Malita si Miruna Runcan au fost nominalizati in acel an la premiul pentru critica teatrala, insa cei trei au cerut ca Alice Georgescu, la rindul ei critic de teatru, sa fie eliminata din juriul final pentru ca s-ar fi antepronuntat in privinta premiilor. Ion Caramitru a declarat atunci ca nu poate concepe ideea de a o „recuza pe Alice Georgescu“, adaugind ca aceasta si-a exprimat parerea inainte sa fie anuntata ca a fost inclusa in juriul final al Premiilor UNITER. Confruntarea s-a terminat sec: nu s-a mai acordat in 2007 premiul pentru critica, ceea ce constituia inca o noutate.
Controversele au continuat insa. Alti cinci nominalizati si-au anuntat „retragerea“ din competitie. Printre ei, regizorul Andrei Serban.
Apoi, presedinta Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (AICT), Sectia romana, organizatie care cu numai doi ani inainte il premiase pe Ion Caramitru, si-a dat demisia din Senatul Uniunii Teatrale. Ludmila Patlanjoglu a motivat ca nu-i convin nominalizarile. In replica, presedintele UNITER a anuntat ca Premiile AICT nu vor mai fi date in cadrul Galei. In fine, directorul Teatrului de Comedie, George Mihaita, a acuzat interventia conducerii Uniunii Teatrale in nenominalizarea spectacolului Revizorul, in care acesta juca.
Nemultumirile din acel an i-au facut pe cei din fruntea UNITER sa organizeze o dezbatere despre cum se poate organiza mai bine o astfel de manifestare. „Dorinta mea sincera a fost ca toti cei care au avut critici, atitudini dure fata de Gala Premiilor UNITER, de care sint direct responsabil, sa fie aici“, a declarat in deschidere Ion Caramitru, potrivit „Suplimentului de cultura“. Cei prezenti – circa 25 de directori de teatre, regizori sau critici – au incercat sa propuna imbunatatiri in felul in care se acorda premiile.
A inceput criza economica
Premiul pentru critica nu a mai fost acordat nici in 2008. Gala din acel an a fost dominata de Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu, care venea dupa un 2007 plin, in care orasul fusese Capitala Culturala Europeana, si Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Fiecare a adunat cite cinci nominalizari, inclusiv pentru cel mai bun spectacol. La aceasta din urma categorie, cistigatori au iesit clujenii, cu piesa Unchiul Vanea, regizata de Andrei Serban, cel care a obtinut si premiul pentru cel mai bun regizor.
Anul 2009 a marcat debutul crizei economice si in Romania, iar teatrul romanesc si Gala sa nu au scapat. Evenimentul a pierdut numerosi sponsori traditionali si astfel, din Sala mare a Teatrului National din Bucuresti s-a mutat intr-un studio al televiziunii publice. Schimbarea datei initiale a evenimentului din acel an a trezit unele temeri ca manifestarea nu se va mai organiza dupa 17 ani de prezenta continua. Totusi, nu s-a intimplat asta, desi studioul TVR nu a putut gazdui decit nominalizatii, membrii celor doua jurii (juriul de nominalizari si juriul care hotaraste premiantii) si invitatii care sa ofere premiile. In total, vreo 180 de persoane de la peste 1.000 pina in acel moment, dupa cum estima presa centrala. Bugetul Galei a scazut la jumatate fata de anii anteriori, iar suma totala a premiilor s-a micsorat cu un sfert. Valoarea medie a unui premiu a fost atunci de 5.000 de lei.
Problemele financiare s-au repetat si in 2010 si 2011, ocazie pentru Toni Grecu, liderul trupei Divertis, sa marcheze momentul cu umor negru. „Daca va mai continua criza, Gala UNITER va fi organizata in biroul lui Ion Caramitru, iar Cornel Todea o va filma. Ba mai mult, daca situatia se agraveaza, Ion Caramitru va organiza gala prin sms“, afirma acesta, citat de Mediafax.
„Anomalia“ Tocilescu
Totusi, Gala UNITER a revenit intr-o sala de teatru in 2012, la aniversarea celei de-a douazecea editii. Si nu oriunde, ci tocmai la Odeon, acolo unde avusese loc si prima editie. Din pacate, 2012 a venit si cu doua evenimente triste. Regizorul Cornel Todea, cel care a regizat majoritatea galelor, a murit in august.
Cu doar citeva luni inainte, in noiembrie 2011, plecase dintre noi si regizorul Alexandru Tocilescu, cel care a primit doua nominalizari pentru cel mai bun spectacol si doua nominalizari pentru cea mai buna regie in cele doua decenii de UNITER, dar a capatat doar un premiu pentru intreaga activitate in 2002 si un premiu post-mortem in 2012. „In cazul lui Toca s-a intimplat o anomalie. El ar fi meritat si, de altfel, si-a dorit sa primeasca in timpul vietii sale un premiu de regie. Este o ciudatenie care se repeta si la nominalizarile de anul acesta, ba inca acum mai dihai ca in alti ani, montarile nominalizate la cel mai bun spectacol nu se regasesc nominalizate si la regie. Acest premiu post-mortem nu echivaleaza premiul de regie pe care ar fi trebuit sa-l ia in timpul vietii, dar este o recunoastere a breslei noastre pentru excelenta lui. S-a votat in unanimitate in Senatul UNITER“, a justificat Ion Caramitru aceasta „anomalie“ care a uimit lumea teatrului.