Grigore Ilisei
Din aceasta ultima categorie cred ca face parte si pictorul Dimitrie Gavrilean. Omul (n. la 22 octombrie 1942) s-a mutat de un an de zile in lumea de dincolo la sapte decenii de viata. Pictura lui a ramas sa dea seama despre lucrarea sa roditoare si atit de puternic originala. Ca sa se petreaca asta era nevoie ca tablourile lui sa fie scoase din cufere, din odai si din ungherele pe unde sint pitite si sa fie aratate iar privitorilor de arta, fericindu-i. A purces la necesarul act restitutiv acest Mecena de vocatie, inginerul Mihai Pascal, cel care s-a bucurat de prietenia lui Dimitrie Gavrilean, fiind un obisnuit al atelierului sau din Armeana. Galeria Dana din strada Cujba 17, pastorita de domnia sa, a avut initiativa binevenita a organizarii primei expozitii postume a lui Dimitrie Gavrilean. Lucrarilor din colectia familiei, din cea a Galeriei si din alte citeva colectii private li s-au alaturat cam douazeci de piese antologice de la Muzeul de Arta din Iasi. S-a putut astfel produce o dorita reintilnire cu artistul, cu ceea ce are el mai caracteristic si eclatant in creatia sa.
Un explorator uimit si plin de candoare
Examenul postumitatii a inceput sub cele mai bune auspicii. Tablourile etalate inspirat pe simezele galeriei configureaza elocvent universul picturii lui Dimitrie Gavrilean in elementele lui definitorii. Pe pinzele cele vii, de parca atunci ar fi fost scoase din atelier, la putin timp dupa ce mina artistului asezase ultima tusa, pulsau mitologiile contemporane, marca Gavrilean, adica mitologiile romanesti ancestrale in transcriptia personala de o inconfundabila originalitate a mesterului, a zugravului de subtire. In demersul sau artistic Dimitrie Gavrilean, cum el insusi o marturiseste, a vroit sa sondeze straturile arhaice, mitologice, ale culturii populare, din care a tras firul cel de matase spre a tese in chip propriu povestea de demult, dind nastere unei cosmogonii ce-i apartine.
A lucrat ca sa-si implineasca vrerea aidoma frescarilor ctitoriilor voievodale, cei care i-au fost model inspirator inca din timpul copilariei voronesciene. Inainte de se apuca de lucru ajuna, se ruga si se smerea, adica intra in acea stare de sfintenie trebuitoare faptuirii creatoare. Dar in plasmuirile sale el a impletit firesc sacrul cu profanul, mitologiile religioase cu cele laice, izbutind sa le impreuneze intr-o sinteza. Si-a ingaduit sa suie in aceasta inalta treapta a actului creator pentru ca cercetase inainte, patrunzind tilcurile, straturile de adincime ale filosofiei si mitului. Pictind sacerdotal, fostul elev al lui Corneliu Baba a intrat in aceasta lume aidoma unui explorator uimit si plin de candoare. Ceea ce atingea cu gindul, cu pensula capata sunet, lumina, culoare si chip nou. Compunea cu anvergura simfonica, dar totodata migalea ca un miniaturist din vechime detaliile, numeroase parca cita frunza si iarba. Multitudinea de semne plastice ce apareau coralian pe cimpul tablourilor sale se rinduiau coerent, armonic si conturau o realitate organica si profund vorbitoare. Aceste parti alcatuitoare, mai mari, mai mici, dobindeau miraculos o monumentalitate ca de pereti de ctitorie din nordul romanesc. Creatiile sale, de dimensiuni diferite, unele ample, altele de-a dreptul liliputane, respira toate o solemnitate ceremonioasa, dar si o caldura si lumina tihnitoare. Se degaja din zugravelile mesterului multa maiestrie, iscusinta compozitionala. Te seduc pretiozitatile cromatice, rezultate din rafinate suprapuneri de straturi parca solare. Incremenirile din cuprinsul ramelor sint doar aparente, pentru ca la o mai atenta privire constati ca acestea sint vorbitoare. Salasluieste in toata materia plastica taina cea batrina a mitologiilor. Nu ti se dezvaluie cu usurinta, insa te incita s-o dezlegi si sa te invalui in misterul ei. Viziunile acestea nu au nimic tenebros cum se intimpla in abordarile expresioniste. Sint luminoase ca niste privelisti feerice, edenice, cel mai adesea. In hermeneutica bogata de care a avut parte pictorul au fost identificate ecouri ale picturii flamande si olandeze, s-au semnalat reverberari din pictura murala moldoveneasca. Toti criticii importanti n-au ostenit insa sa sublinieze expresia personala, modul particular al artistului de a vedea si reda lumea, ce-l face recognoscibil dintr-o ochire.
Mesagerul tuturor timpurilor
Examenul postumitatii, ce si-a consumat acum primul act prin expozitia de la Galeria Dana, pare a fi trecut cu bine de pictura lui Dimitrie Gavrilean. Privesti operele lui si-ti stirnesc spontan entuziasmul. Te uimesti descoperind siguranta componistului, iscusinta slefuitorului de nestemate, arta coloristului si mai ales te cucereste improspatata si inimitabila lor cosmogonie. Esti poftit, privindu-i lucrarile, la izvoarele lumii, ca sa te bucuri de scapararea de diamant ce tisneste din simburele mitului, cel parca fara de inceput si sfirsit, in miezul caruia a izbutit a ajunge creatorul. Artistul e pur si simplu fermecator. Nu poti rezista chemarii lui ispititoare si o pornesti pe drumurile artei lui, ce duc spre timpul cel de demult, dar si catre cel de azi. Aceasta calitate rara de a reusi sa fii mesagerul tuturor timpurilor il face etern pe mesterul Dimitrie Gavrilean, cel urcat in urma cu un an la cerurile carora el a cercat o viata sa le dezlege misterele.
Dimitrie Gavrilean – profesiuni de credinta
„Stim prea bine ca zonele ancestrale sint greu de penetrat. Cine are bucuria si fericirea sa se apropie de fapt de acestea se apropia de dimensiunea suprema a artei. Nu e nevoie de explicatii suplimentare. Mircea Eliade in Istoria religiilor talmaceste insemnatatea zestrei ancestrale a fiecarui popor. Daca ai norocul sa poti patrunde la esentele acestui tezaur poti sa gasesti o inepuizabila sursa de inspiratie si exprimare a nerostitului. Ceea ce am incercat eu sa fac se inscrie in directia realismului magic.
Eu am mers spre straturile cele mai profunde ale arhaismului romanesc in expresiile acestuia in cimpul credintelor si ritualurilor. Am fost interesat de tot ceea ce reprezinta traditia poporului roman. De te indrepti spre izvoare, catre adincimi, dai de apa cea mai curata, cea mai pura. Dai de diamant. Daca stii sa-l slefuiesti, primesti lumina.
Lumina fiecare o vede altfel. Inspre galben, inspre alb. Discul se invirte cu toate componentele cromatice. Mie, structural, mi-a placut lumina. Am crescut intr-o zona ce respira prin fiecare por credinta. De copil mama ne lua si ne ducea la biserica, la inchinaciune. Asupra-ne s-a revarsat de atunci acea lumina nevazuta, lumina cea adevarata, nefacuta. Pe aceasta eu ma straduiesc s-o reprezint in lucrarile mele de arta, fie laice, fie bisericesti.
Maestrul Baba era o prezenta nu doar fizica, ci indeosebi intelectuala. Una coplesitoare. Norocul meu mare a fost ca pedagogul, care era domnia sa, a reusit sa ne invete unde incepe arta. Este operatia primordiala pe care orice dascal trebuie sa o faca cu ucenicii aflati sub pregatirea sa. Maestrul Baba nu ne-a impus niciodata sa ne apropiem sau sa-l copiem. Dimpotriva, cind vedea ca cineva e mimetic in privinta solutiilor modalitatilor de exprimare, avea o reactie destul de dura. Considera ca elevul are o problema, nu poate fi el insusi si de aceea imbraca camasa altuia. Marele noroc pe care l-am avut a fost insasi intilnirea cu acest urias creator. Prin deschiderea orizontului in discutiile fructuoase din timpul orelor de curs si atelier el ne-a dat dimensiunea conceptului filosofic al artelor, ne-a dus la sursele primare ale acesteia. Aceasta a fost invatatura de capatii, predata metodic. Cu migala ne-a aratat si ne-a convins ca fiecare artist se cere sa fie el insusi.“
Confesiuni din emisiunile de televiziune „Dimitrie Gavrilean – pictura ca metafora“, 1999, si „Divanuri duminicale“, 2002, realizate de Grigore Ilisei
Criticii despre Dimitrie Gavrilean
„Gavrilean creeaza ample compozitii narative, in care cuprinde viata unui sat cu traditiile si obiceiurile lui, aducind numeroase personaje in variate atitudini, dar toate participind la aceeasi bogata viata sociala.“ – Petru Comarnescu
*****
„Dimitrie Gavrilean da corp plastic unei «cosmogonii romanesti» bazate pe descifrarea miturilor populare, reintroduse intr-un sistem de cifru, vizual de asta data si personal, nu colectiv, dar descinzind din Evul Mediu romanesc.“ – Ion Frunzetti
*****
„Artistul are un simt profund al ansamblului, arhitectura compozitionala are o forta netagaduita, fara sa respinga anecdota, el o supune rigorilor unei constructii intemeiate, ca in renasterea olandeza, pe o geometrie disimulata. E o lume a miraculosului si alta a realului, contopite intr-o viziune coloristica plina de farmec.“ – Dan Grigorescu
*****
„Coboritor din lumea de legenda a Voronetului natal, Dimitrie Gavrilean aduce in pictura fantasticul basmelor si credintelor populare, fantasticul pe care il stapineste cu mijloacele unei picturi riguros organizate. Incarcata de simboluri, pictura lui Gavrilean este o antologie a intelepciunii populare transpusa in mit, intelepciune pe care fantasmele si eresurile o ameninta, dar nu reusesc sa o surpe.“ – Vasile Dragut