„Cu fiecare noua carte, Doris Lessing a descumpanit critica si a stirnit polemici cu declaratiile ei. Cu toate acestea, autoarea a refuzat intotdeauna sa se lase catalogata. «Detest aceasta eticheta care imi este lipita pe spate. Sint o scriitoare, atit. Si nu apartin niciunei tabere. Iubesc prea mult adevarul!», declara ea presei“, scrie cotidianul francez.
Iata lista cartilor selectate de „Le Figaro“:
» The Grass is Singing (1950). Primul roman, primul succes, publicat „pe loc“ de editorul caruia Doris Lessing i l-a prezentat. Romanul spune o poveste de dragoste complexa si perversa intre sotia unui fermier alb si un servitor negru. Locul actiunii: Africa, sfirsitul anilor ’40, in Rhodesia de Sud, unde a crescut autoarea. „Un roman a carui profunzime psihologica si maturitate a fost salutata de criticii epocii.“
» The Children of Violence (1952-1969). In mare parte autobiografic, ciclul Children of Violence spune povestea unei adolescente care se cauta pe sine insasi. Martha Quest, personaj cu care Doris Lessing va fi permanent asociata, traieste in Africa de Sud, in ajunul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Este martora ascensiunii nazismului, se confrunta cu propria-i transformare in femeie si este sfisiata intre dorinta de revolta si supunerea fata de propria ei conditie. Viata tinerei Martha este povestita in trei volume din ciclu.
» Carnetul auriu (1962). Abia cu aceasta carte, scrie „Le Figaro“, Lessing devine o purtatoare de cuvint a feminismului anilor ’60-’70. In Carnetul auriu, ea imagineaza personajul unei romanciere care isi tine un jurnal intim in mai multe carnete: negru pentru munca, rosu pentru implicarea ei politica (in Partidul Comunist), galben pentru sentimente, albastru pentru meditatii. Carnetul auriu le reuneste pe toate celelalte.
» The Grandmothers (2005). Dupa doua carti autobiografice (Under My Skin si Walking in the Shade), Doris Lessing a revenit la fictiune cu The Grandmothers, nuvela care provoaca scandal la aparitie. De ce? Intriga este foarte indrazneata: doua femei mature si frumoase au fiecare cite o aventura sexuala cu fiul celeilalte. Toata lumea este socata in afara de autoare, scrie „Le Figaro“. „Este o aventura care, de data aceasta, nu e autobiografica, dar regret…“, declara Lessing. Un roman adaptat la cinema sub titlul Adore, in regia lui Anne Fontaine si avindu-le in rolurile principale pe Naomi Watts si Robin Wright.
» Alfred and Emily (2008). Dupa ce a primit premiul Nobel in 2007, Doris Lessing marturisea, in „Time“, ca acesta va fi ultimul ei roman. A mai publicat alte patru carti. In acest volum, autoarea aduce un frumos omagiu parintilor ei, Alfred Taylor si Emily McVeagh, care n-au incercat niciodata sa se opuna carierei sale.
Lista „The Guardian“
In acest timp, dincolo de Canalul Minecii, „The Guardian“ redacteaza si el o lista „best of“ a cartilor lui Lessing. Spre deosebire de confratii galici, englezii scot de pe lista unele carti si adauga alte doua:
» Shikasta (1979), primul dintr-o serie de cinci romane SF, Canopus in Argus. Povestea unui paradis cazut, a unei planete taiate de la influenta civilizatiei avansate ce adusese pace, prosperitate si dezvoltare accelerata. Critica a fost, la vremea respectiva, ingrozita de noua directie literara a lui Lessing, iar autoarea a replicat: „SF-ul este cea mai buna fictiune sociala a vremurilor noastre“.
» The Good Terrorist (1985). Un roman sub nume propriu dupa doua carti sub pseudonimul Jane Somers. Povestea lui Alice, o revolutionara bine-intentionata care locuieste in Londra, impreuna cu o gasca pestrita de militanti.