Desi idila lor e cunoscuta de intreaga suflare din Panem, Katniss nu e sigura ca il iubeste pe Peeta, mai ales ca Gale (Liam Hemsworth) tocmai i-a furat o sarutare. Katniss e mai matura acum, in a doua parte a seriei. Prefera sa tina doi baieti in stand by decit sa faca o alegere de care nu e sigura, mai ales ca lucrurile se complica inca de la inceput, cind presedintele Snow (Donald Sutherland) o ameninta ca-i ucide rudele, daca nu face cum vrea el. Asa ca e mai prudent sa plece impreuna cu Peeta in turneul de celebrare a victoriei si sa vada disperarea crescinda a locuitorilor sub dictatura laolalta cu speranta pe care si-o pun in ea.
Spre deosebire de alte romane pentru tineret, trilogia Jocurile foamei, de Suzanne Collins, impleteste o tematica mai serioasa si mai complicata decit integrarea sociala a vampirilor si, prin ea, romanul de crestere al oricarui adolescent. Desi are si ea scheletul unui bildungsroman, e inspirata din istorie, amestecind luptele gladiatorilor romani cu trimiterile la fascism, comunism si orice dictatura, gasind de asemenea loc evidentelor paralele cu societatea de consum. Rezultatul e un film de divertisment care se urmareste cu placere, dar care nu are superficialitatea altora (dupa cum nu are totusi nici adincimea unora). Motorul filmului e Jennifer Lawrence, care intre cele doua parti ale seriei a luat un Oscar (cu rolul din Scenariu pentru happy end/ Silver Linings Playbook), avind posibilitatea – la fel ca eroina – de a invata sa gestioneze succesul. Lawrence e credibila si naturala, iar lucrul care o apropie si mai mult de spectatori e capacitatea de a reda emotiile care o umanizeaza pe Katniss care, de exemplu, desi terminata de frica, se duce inainte.
Filmul prinde, ochiul e atent nu doar la ce spun si fac personajele, dar si la decor sau la costumele reusite. Spre deosebire de imaginatia saraca ori recurenta a altor SF-uri, fantasy-uri sau distopii, aici universul imaginat de echipa regizorului Francis Lawrence e inedit, verosimil si coerent. Folosind mai multi actori cunoscuti in rolurile secundare (roluri care au consistenta), filmul capata si mai multa greutate.
Fluturi de mina
Nu la fel de armonios inauntrul paradigmei lui e lungmetrajul de debut al Alexandrei Gulea, Matei, copil miner. Regizoarea pleaca de la o poveste partial reala, auzita acum citiva ani de la un copil de pe Valea Jiului, fugit de acasa si intilnit la Gara de Nord. Autoare si a scenariului, Alexandra Gulea a imaginat istoria unui copil ramas cu bunicul intr-un orasel minier in vreme ce parintii lucreaza si au viata lor in Italia (inclusiv un fratior care s-a nascut acolo si care se exprima mai bine in limba lui Petrarca). Filmul incepe cu Matei (Alexandru Czuli) si bunicul (Remus Marginean) pregatind pomii pentru iarna si se incheie cind e deja primavara, fiind invocata tema transformarii luata de la Chuang Zhu (cel cu dilema cu fluturele). Intre cele doua coperte ar trebui sa se petreaca o evolutie, o maturizare pe care scenariul nu o construieste si nu o distileaza. Povestea curge fara un ritm anume, interpretii joaca de multe ori de parca ar citi textul de pe hirtie, muzica e prea prezenta, iar imaginea, desi reusita, nu are cum compensa minusurile din alte parti. Operatorul si compozitorul sint nemti, iar regizoarea a locuit multa vreme in Franta si Germania – toate acestea ar explica de ce filmul arata de la inceput ca si cum ar fi fost facut fie de un roman care se intoarce acasa dupa multa vreme, fie de un strain care descopera paradoxurile romanesti cu surprindere si curiozitate. Nu e vorba ca Romania inseamna mai mult decit ciinii vagabonzi – pina si respingerea acestui cliseu a devenit un cliseu in sine –, ci de faptul ca aceasta imagine sare si mai mult in ochi atunci cind actorii nu sint naturali, iar situatiile in care sint pusi nu conving. Invocata transformare e o linie de finis la care, de fapt, eroul nu ajunge, filmul raminind intr-o stare de proiect continua.
Jocurile foamei: Sfidarea/Hunger Games: Catching Fire, de Francis Lawrence. Cu: Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson, Liam Hemsworth
Matei, copil miner, de Alexandra Gulea. Cu: Alexandru Czuli, Remus Marginean, Cornel Scripcaru