Nimic, dar absolut nimic din ceea ce este in continuare de calitate in redactiile lor nu mai are vreo sansa ca sa iasa in evidenta. Nici profesionalismul desavirsit al unora dintre angajati, nici produsele de foarte buna calitate, care se incapatineaza sa nu moara, nu mai pot acoperi imaginea deplorabila a acestei institutii.
Intr-o povestire din anii romantici ai TVR, un domn venea la serviciu de doua ori pe saptamina. Nu a patit niciodata nimic, fiindca nimeni nu l-a prins vreodata tragind chiulul. Avea o tactica simpla: aparea la serviciu luni dimineata, isi aseza haina si caciula in cuier, lasa o geanta pe birou, o agenda deschisa si un pix. Dupa aceea, se facea nevazut. Daca il cauta cineva, afla ca „e pe aici, prin cladire“. Cum pe atunci nu existau telefoane mobile, cine statea sa-l caute prin cele 13 etaje ale sediului? Vinerea aparea din nou, mai muncea putin si pleca iarasi linistit in treburile lui personale. Nu stiu cit de adevarata este povestea. Prietenul care mi-a istorisit-o spune ca e si nu am motive sa nu-l cred. Adevarata sau nu, ea descrie perfect eroziunea acestui colos, provocata si de mici rozatoare din interior, si de cele mari, din birourile administrative sau din afara institutiei.
Astazi, cangrena televiziunii de stat s-a generalizat. Nici o veste buna nu mai vine dinspre TVR. Dintr-o scurta revista a presei din aceasta saptamina, aflam prima data ca actualul director, propus de liberali, risca destituirea; cica i-ar fi suparat si pe ai lui, si pe cei de la PSD. Apoi, un protocol semnat de conducere cu Ministerul Agriculturii incinge discutiile in Consiliul National al Audiovizualului: cica s-ar fi incheiat o „colaborare“ intre cele doua entitati, prin care TVR se obliga sa difuzeze numai materiale care nu aduc altceva decit beneficii de imagine ministerului amintit. Citeam, nu mai tirziu de saptamina trecuta, si citeva rapoarte de audienta ale canalelor principale, TVR 1 si TVR 2: gasim acolo emisiuni cu rating jenant sau chiar segmente orare in care numarul telespectatorilor este zero. Acestea din urma nu mai par sa intereseze pe nimeni: de ani buni, singura reforma luata in privinta continutului a fost izolarea unor emisiuni de foarte buna calitate, fie la ore imposibil de urmarit, fie pe canale secundare. Asta, bineinteles, daca acele emisiuni n-au disparut complet din grila de programe. In acelasi timp, simbata seara, inteleptul management a hotarit difuzarea unui meci de fotbal din Liga a II-a. Niste fotbalisti si antrenori dintr-un fotbal semi-anonim cintaresc mai greu decit numele profesionistilor de foarte buna calitate, de la Irina Pacurariu la Catalin Stefanescu, de la Adelin Petrisor la Eugenia Voda. Evident, selectia e subiectiva.
In urma cu vreo trei saptamini, am aflat uluit raspunsul oficial al domnului Elwis, la scrisoarea agramata si inepta a unei asociatii care cerea interzicerea cartii Tara cu un singur gras si a documentarului despre Coreea de Nord, ale lui Adelin Petrisor. „Scrisoarea va fi discutata in Consiliul de Administratie al TVR“, a sunat, sec, reactia plina de profesionism a domnului Saftoiu. Nu stiu ce s-a discutat acolo si mi-e si frica sa aflu. Insa reactia de chelner cu servetul asezat pe mina a top-managementului din televiziune este inca un simptom al bolii grave prin care trece TVR.
Adelin Petrisor si ceilalti – nu putini – oameni de foarte buna calitate au ajuns victimele unui spectacol de circ facut de un dresor incapabil, care cuminteste leii cu ajutorul publicului si al angajatilor proprii.