Pricep, desigur, ca e vorba de un spectacol simbolic, de o desfasurare de forte si o etalare a mindriei nationale, insa as prefera ca toata aceasta parada sa aiba o anumita acoperire reala – in tara in care traim. Mai ales ca de obicei paradele devin tot mai pompoase pe masura ce traiul normal se degradeaza tot mai tare. Am invatat-o de la Ceausescu. Si mi-e teama ca anul viitor o sa vedem o parada nationala si mai mare, cu si mai multe tancuri, avioane si cavaleristi. Or sa se imparta iar sarmale, cirnati si fasole fiarta si o sa ne unim inca o data cirnatii sub tricolor. Dupa care o sa ne intoarcem la Romania reala, in care nu se intimpla nimic.
Romania reala e ca o casa ce se degradeaza an de an, in timp ce noi ii acoperim fatada putregaita cu pinze colorate in culori vii. Cum lucrurile astea nu se pot vedea limpede cind esti prins in fluxul normal al timpului, o sa incerc un exercitiu de imaginatie pesimist, dar bazat pe ceea ce s-a intimplat in ultimii douazeci de ani: o proiectie a Romaniei reale de peste inca douazeci de ani. Cum o sa fie oare? Probabil cu o populatie de vreo cincisprezece milioane de locuitori, o populatie imbatrinita si bolnava. Medicii vor continua sa plece inca multa vreme, iar spitalele vor ramine subfinantate, cu personal putin si conditii proaste. Se va muri in stilul banal si sec, balcanic, mai mult decit pina acum. Invatamintul oricum nu se va putea redresa fara masuri radicale si un sir de ani de reforme dure, pe care nu va indrazni sa le ia nimeni, asa ca vom avea, foarte probabil, o populatie slab educata si cu diplome „bune pentru Orient“. Cei mai buni absolventi de facultate vor pleca in strainatate, cei mai slabi isi vor cauta slujbe la stat. Numarul angajatilor la stat va creste in mod sigur – creste inca de pe acum –, fiindca acolo este singurul loc de munca sigur, comod si nepretentios. Putinele venituri reale, din economia autentica, vor fi tot mai reduse si se vor imparti tot mai greu, asa ca furturile, coruptia si traficul de influenta vor creste exponential. Inaltii functionari de stat vor fura tot mai mult, pentru ca in Romania statul e perceput dintotdeauna ca un sac strain, din care nu e pacat sa iei. Micii functionari vor avea salarii mici, dar se vor multumi cu ele, adaugind si ei la bugetul familiei citiva banuti din mici invirteli si spagi ocazionale, devenite obligatorii. Un angajat in economia privata va ajunge sa plateasca salariile si pensiile la patru-cinci bugetari si pensionari. Inevitabil, impozitele vor creste, deci va creste si numarul angajatilor „la negru“. Ce-o sa mai ramina din economia performanta o sa fie cea sustinuta politic, ca si pina acum.
Cum populatia va fi una imbatrinita, politicienii vor miza mereu pe votantii virstnici. Pensii marite, ajutoare sociale, ajutoare de incalzire, tot tacimul. Oricine va incerca o reforma, oricit de mica, va pierde alegerile. Romania va fi condusa de o gasca de populisti… de, ca si pina acum, doar ca se va vedea mai limpede ca e una singura. Cum populatia cea mai activa, romanii cei mai intreprinzatori, mintile cele mai stralucite au emigrat si emigreaza in continuare, aici va ramine o populatie care va subzista, intretinuta vag de stat si mai serios de rudele din strainatate, care ii vor ajuta pe cei ramasi intre granite sa nu moara de foame. Pare exagerat, stiu, dar lucrul asta se intimpla deja: fara banii trimisi rudelor de cei numiti peiorativ „capsunari“, Romania ar intra in citeva luni in criza.
Dar sintem in Uniunea Europeana, s-ar putea zice. N-o sa fim lasati sa ajungem in halul asta. Ori, in cel mai rau caz, daca sintem lasati balta, ca tara independenta si responsabila ce ne pretindem, macar putem sa ne caram si noi altundeva: in Germania, in Anglia, in Bulgaria chiar! E drept… numai ca, dupa felul in care evolueaza perceptia generala a vest-europenilor fata de estici si mai ales fata de romani (stim cu totii ca romanii au, probabil, imaginea externa cea mai proasta din intreaga Uniune Europeana), n-ar trebui sa ne miram cind, pas cu pas, se vor institui mici controale restrictive la o frontiera sau alta. Despre restrictionarea liberei circulatii se vorbeste deja pe ici, pe colo – si se vorbeste tot mai tare.
Romania are nevoie de schimbari radicale si inca din cele mai grele. La ora actuala, in lipsa unui accident fericit, ele sint, practic, imposibile. Ati fost vreodata printr-un sat in parasire, in care au mai ramas doar batrinii si citeva familii ce isi fac de lucru prin curti? Batrini stirbi care ies la porti, babute cocirjate care se uita dupa masina de oras ce le-a strabatut ulita, gaini rasfirate pe marginea drumului si case aplecate intr-o rina… Ei, asta e Romania de peste treizeci de ani. Dar parca vad ce parada grandioasa se va face de 1 Decembrie 1943! Numai sa ne mai ramina niste vopsea pentru tancurile astea mindre.