Nu, nu consider amuzante sau simpatice si nici nu privesc cu detasare istoriile petrecute in aceasta saptamina inainte, in timpul si dupa citirea „raportului Tismaneanu”. Dar, dupa ce m-a incercat o acuta senzatie de greata urmarind mascarile petrecute in Parlament, incerc acum sa-mi ocup convalescenta facind haz de necaz. Desigur, fiind la rindu-mi membru cu cotizatia platita la zi in asociatia microcefalilor nenorociti, a obraznicaturilor tinere care nu stiu sa pretuiasca marile valori ale neamului nostru, nu pot sa-l judec la adevarata sa valoare pe marele om de stat si de cultura Vadim.
Daca stau mai bine sa ma gindesc, pentru a ramine un personaj simpatic in istorie, lui Vadim Tudor i-ar fi prins bine o aparitie, macar ca „special guest”, in desenele de la Hanna & Barbera. Ce-ar fi fost sa-l vedem pe Tribun incercind sa-l scoata pe Jerry din vizuina sa, strigindu-i, evident, in engleza, „ma, boule!, limbricul dracului!”? Sau sa-l urmarim pe liderul PRM cum il trosneste pe bietul guzganel cu un „Tricolorul” peste urechi, in timp ce doamna Buruiana ii da cu pliciul pe la sale?
Serios vorbind, acest personaj lugubru al spatiului public romanesc a crescut bine-mersi la sinul presei noastre televizate. Care presa nu i-a imbratisat neaparat opiniile, dar nici nu l-a amendat atunci cind era cazul s-o faca. Pe cit de tare urla unele ziare pe tema „capodoperelor” semnate de Vadim Tudor, pe-atit de virtos apasa pedala absurdului personaje expirate in discurs, dar mai prezente ca niciodata pe sticla, precum Ion Cristoiu, Octavian Paler sau Mircea Badea, care, desi nu se arata a fi de partea lui Alcibiade, ii completeaza teoriile sau, dupa caz, invectivele lansate de acesta. Il face Vadim pe semnatarul raportului cum ii vine la gura? Nici o problema, apare si Badea, la „revista” presei, care nu gaseste ceva mai inteligent decit sa-i analizeze freza lui Vladimir Tismaneanu.
Incep sa fiu din ce in ce mai convins ca singurul antidot la personaje precum Vadim Tudor sau Gigi Becali nu e ignoranta si izolarea lor prin omisiune; ci e ca liderii de opinie si ziaristii din televiziuni sa-nceapa a-si face, scurt pe doi, meseria. Altfel, miine, poimiine, ne vom trezi ca meritam cu virf si indesat sa fim catalogati drept „limbrici”.