1.
Draga cititorule din China,
Am 40 de ani, am scris mii de mesaje in viata mea, dar niciodata nu mi-am inchipuit ca voi ajunge sa trimit unul pentru tine, la fel cum nu mi-am inchipuit ca voi scrie vreunul pentru o civilizatie extraterestra, aflata la mii de ani lumina de Pamant. Lucru care ma onoreaza, ma bucura, dar ma si uluieste in mare masura, pentru ca face parte dintr-un lung sir de „minuni“ pe care numai faptul de a fi viu ti le poate oferi. E o asa de mare distanta geografica intre China si Romania, intre culturile noastre, o asa de mare diferenta intre limbile in care vorbim, intre literele cu care scriem, incat te poti speria la inceput. Numai ca – iata minune! – povestile si emotia lor pot sa ne aduca aproape, cu palmele desfacute, ochi si urechi, atrasi de lumina si caldura, in jurul aceluiasi foc imaginar numit literatura.
Daca citesti acest mesaj, simt deja ca te cunosc, ca esti la fel ca mine. Inainte de toate, curios: „Hai sa vedem ce-are de spus, ce gandeste si cum vede lumea un om de peste mari si tari“. Apoi, sunt sigur ca avem in comun macar o iubire, o despartire, o tristete, o singuratate, o prietenie sau o tradare, un curaj sau o lasitate, o teama sau o bucurie asemanatoare. Si un simt al umorului asemanator in unele situatii, sper. Pentru ca, inainte de orice, suntem oameni. Iar mie imi place sa scriu povesti despre oameni, despre emotiile si relatiile lor, asa cum sunt acestea in intimitatea individului, in maxima lui singuratate, dincolo de culturi, de limbi si de litere diferite.
Te vei intreba, probabil, de ce sa citesti un roman oarecare, de ce sa ma citesti pe mine, cand existenta a oferit atat de multe carti minunate, incat n-ai avea suficient timp sa le citesti intr-o viata. Nu vreau sa te mint: poti trai la fel de bine sau de rau si fara sa fi citit macar un rand din tot ce am apucat eu sa scriu. Ba chiar indraznesc sa-ti spun ca ai macar trei vieti de petrecut citind numai cartile care chiar merita. Dar doua argumente sa-ti pierzi vremea citindu-ma pot sa-ti dau.
Unul ar fi prin reducere la absurd: sa zicem ca intr-un nefericit accident ar disparea omenirea laolalta cu toate cartile de pe lume. Si ar scapa cumva stupid si nedrept pentru istoria noastra numai romanul meu Amortire. Ei bine, imi place sa cred ca, daca o civilizatie extraterestra ar reusi sa-l traduca, ar afla destule despre adevarata natura umana, despre noi, doar din aceasta carte. Desigur, infinit mai putin decat citindu-i pe Shakespeare, Cervantes, Dostoievski ori Márquez, dar cu siguranta mai mult decat daca ar supravietui doar un tabloid, un discurs politic, instructiunile pentru utilizarea smartphone-ului sau un poster cu o reclama la cea mai buna pasta de dinti.
Al doilea e ca, prin ceea ce observ si scriu despre oameni, despre noi, uneori reusesc sa-i surprind si pe cei care dorm sub acelasi acoperis cu mine. Prin modul meu ciudat de a privi lumea si de a o povesti, am reusit uneori sa vad fata surprinsa a sotiei mele, a parintilor si a prietenilor mei: „Tu ai scris asta?!“.
De aceea indraznesc sa sper ca, dupa ce vei citi cartea, vei fi poate cat de cat surprins, vei avea o anume emotie, vei ramane pe ganduri macar pentru cateva secunde in plus.
2.
Draga domnule viitor Presedinte,
Stim cu totii ce nu puteti face. Desi cu totii am vazut cum ati promis in campania electorala mai ales lucruri care nu tin de atributiile dvs.: locuri de munca, salarii mai mari, autostrazi, justitie si celelalte. Dar hai sa ne gandim la niste lucruri simple, banale, pe care chiar si le poate permite orice presedinte pentru a ramane in istorie. Nu va mai inconjurati de impostori. Nu mai platiti datoriile politice cu functii vitale pentru Romania. Nu va mai bagati partidul, neamurile, amicii si sponsorii din campanie ca paduchii in fruntea tarii. Invatati sa va fie jena.
Nu ne mai asmutiti pe unii impotriva altora, aruncandu-ne o halca de carne ori o petarda la mijloc. Nu ne mai faceti lenesi, cand toata lumea urla dupa locuri de munca. Nu ne mai considerati asa prosti, cand si ultimul prost vede ca ne plangeti de mila cu lacrimi de crocodil ori ca ne zambiti ipocrit de la televizor. Nu va amagiti: nici macar cine v-a votat nu v-a crezut pana la capat.
Sfatuiti-va si lucrati cu profesionisti, alesi dupa criterii clare de performanta. Promovati valorile tarii. Pentru ca, slava Domnului, aveti de unde alege. Sau, daca nu puteti face nimic dintre toate acestea, macar aveti cat de cat grija sa nu mai fie blocati la tot pasul romanii obisnuiti, cei care chiar vor sa construiasca pe bune ceva, orice.
Al dvs. f