Emil Brumaru: Dar nu am pomenit inca de formidabila Transpunere de Ion Barbu, Viata si moartea regelui Richard al III-lea, chiar daca e fragmentara. Nici de Povestirile dupa Shakespeare de Charles si Mary Lamb, absolut delicioase din cauza ca fratele sfios si sora pudibonda elimina scene intregi din piese, ba […]

Veronica D. Niculescu: Daca e aprilie, e Cioran si e Beckett si e Nabokov. Si, pentru cine doreste, e Shakespeare. De ziua lui Cioran, pe 8, m-am plimbat cu tramvaiul intre Sibiu si Rasinari, pe o ploaie marunta si rece, la repetitia unui spectacol de teatru. De ziua lui Beckett, pe 13, am tradus ultimele patru pagini dintr-o […]

Veronica D. Niculescu: Vinzatoarea de la loterie se trezeste de obicei mai devreme ca mine. Ma trezeste. Ma smulge din vis cu sunete de hipopotam in cada, violente, prelungite, bulboane si bulburuci. De cercetat: ce viseaza vinzatoarea de la loterie? Care sint temele recurente de cosmar? Care sint temele erotice predominante? […]

Veronica D. Niculescu: In plimbare, zilele trecute, deodata se ivise gindul ca ar trebui sa mi se intimple o bucurie, asa din senin. Aiurea. De parca bucuriile ti s-ar intimpla din senin. Si uite-o! Adunata cu palma imprejur, de pe o zi pe alta.

Veronica D. Niculescu: Daca a citi inseamna placere si scufundare in poveste, glisarea intr-o viata paralela – si cred ca mai degraba asta inseamna, decit gestul de a-ti purta privirea pe rinduri –, atunci prima carte eu am citit-o cu ochii si cu glasul mamei. Era un volum stravechi si gros, fara coperte, pe-a […]

Veronica D. Niculescu: Am implinit cinci ani. Cum asta e virsta ideala, merita consemnat momentul. Acum cinci ani, in martie 2006, imi dadeam demisia de la ultimul serviciu pe care l-am avut, imi trimiteam o lunga scrisoare patimasa, spre a nu uita vreodata de ce si cum (s-a pierdut, dar nu se uita), si-apoi paraseam Bucurestiul […]

Veronica D. Niculescu: Am descoperit mama tuturor merceriilor disparute. O subterana ticsita de catifele, matasuri, snururi si panglici, nasturi si catarame. Sa tot amusini si sa faci pisici patrate.

Emil Brumaru: Tu vorbesti de merceriile ticsite de materiale colorate. Mie imi vin in minte tutungeriile, […]

Veronica D. Niculescu: Deodata mi-am dat seama de o disparitie. Si deodata mi s-a parut esential sa intreprind o recuperare. Pe acest “deodata” o sa-l explic poate mai incolo. Au disparut ceasurile mecanice. Ceasurile de masa, cu ticait autentic, cu rubine in mecanismele lor fine, cu sonerii metalice ca doua […]

Veronica D. Niculescu: Vorbeam de tezaurizatori. De carti, de animale. De pisici. Vazut unul! Cei mai multi au si soareci, fara sa vrea. Iar altii au pitici pe creier, dar asta-i alta poveste, si cine n-are sa-si fabrice, ca altfel e trista viata.

Veronica D. Niculescu: Singura emisiune la care ma mai uit la televizor, de o buna bucata de timp, este “Hoarders”. La noi, se difuzeaza pe Zone Reality, zilnic, dimineata si seara. Si nu doar ca “ma mai uit”, dar ma uit fascinata si hulpava, frinta si stoarsa in acelasi timp.