De fapt, prima data cind am fost la Dolhasca eram student, cred ca in anul V, prin 1962; am facut acolo, in vacanta de vara, practica obligatorie, cam de-o luna, necesara medicului care trebuia sa devin. Locul ni-l alegeam fiecare unde vroiam. Eu m-am dus la fix… fiindca la Spitalul Rural Mixt din Dolhasca lucra o fosta colega de […]
Nu ma pot abtine sa nu copiez aproape o pagina intreaga din Arsavir Acterian (Corabia nebunilor – Jurnal 1929-1945 – Ed. Ararat, 2006, editie ingrijita de Fabian Anton): "Ce ti-e si cu muierile astea! Abia iesi pe usa afara si dai de ele. Lucruri mobile, carnoase, excitante pe cite doua picioare. Uritele, slabute, bine facute […]
Unde-s ardeleanca Nuta, electricianul Vasilescu, profesorul de istorie Secrieru, Octav cel de la Sfatul Popular, eleva Milica, gratioasa cantoniera Sultanica, infirmiera Maricica, administratorul Tataru, doctorul Balahur, magazinerul Topoliceanu, sotia casierului de bilete impotent, preotul Cirneala, tinara epileptica Puscasu, dentistul […]
Imi plac din ce in ce mai mult cartile de format mic, bondoace, indeminoase la purtat in buzunar, indopate pina la refuz cu litere foarte negre, cu margini inguste, greu de desfacut total din cauza cotorului prea gros, oprindu-ma sa completez textul cu ce-mi trece prin minte… interzicindu-mi, prin forta lucrurilor, sa le alterez […]
Imi reaminteam de anii petrecuti la Belcesti, clasa a doua si-a treia, taica-meu fiind sef de halta acolo, maica-mea invatatoare… Era pe timpul foametei. Noi venisem de la Ciceu, intr-un vagon de marfa, cu de toate: saci cu faina de griu si de porumb, un porc mostruos de gras (Gyula!), o purcica nervoasa, mereu incercind sa fuga […]
Tinjesc dupa munti si dealuri impadurite, visez livezi imense de ciresi, cum este cea de la balamucul din Socola, loc de dulce amintire tocmai din cauza plimbarilor prin roua, dis-de-dimineata, pe cararuile barate de melci masochisti, dornici de-a fi striviti cu cizmele de cauciuc, in larma pasarilor euforice, aplecindu-mi spre gura, […]
Tot aminind sa scriu un studiu horror despre hemoptiziile lui Kafka, comparindu-le cu cele ale lui Cehov care, totusi, a trait cu vreo trei ani mai mult decit primul (44 in loc de 41!), socotind pe degete ca s-au surprins si-n viata unul pe celalalt... au fost putin contemporani in ale tebece-ului... m-a incintat brusc ideea voioasa […]
Uneori, dupa citeva cani uriase de cafea fara zahar, mai ales dis-de-dimineata, spre sfirsitul saptaminii, cind mai cred ca pot scrie ceva ca lumea, visez indelung cum i-as sufla-o pe Felice lui Kafka, folosindu-ma chiar de propriile lui arme: scrisorile in tromba... sau in sir indian, cite doua-trei pe zi!!! Nu ma deranjeaza faptul […]
Ma obsedeaza Corespondenta lui Kafka. Sa ne inchipuim ca Max Brod l-ar fi ascultat si i-ar fi ars manuscrisele; scrisorile trimise ar fi ramas, aveam deja un mare scriitor epistolar! Si caut sa profit de asta. Constat intimplator ca traducerea lui Mircea Ivanescu (Ed. Univers) e mai miloasa uneori decit cea a lui Radu Gabriel Parvu […]
Te trintesti ostenit in fotoliul galben, cu arcurile frinte de atita leneveala... sorbi rar, lacom, din ceasca de teracota, zmaltuita trainic, iti clatesti creierii in cafeaua deja rece, visezi indelung plimbindu-ti ochii pe copertile cartilor ce au alunecat de pe un taburet scund, lovite cu cotul, pe covor, cind te intorceai sa iei […]